decenu

textele astea mereu febrile. mereu un foc reținut nepovestit nimănui. cenzurat. atât cât poate o good bad girl să ascundă când ea de fapt vrea să consume tot. aproape că se rupe pielea. ce faci cu dorința cu dorul cum ții pasul cu intensitatea. dinamica asta - o partitură de jazz emoțional când tandru când provocator când ambiguu criptat. probabil te abții pentru că știi că odată ce începem nu mai există cale de întoarcere mi-e dor de tine în toate felurile în care am voie și n-am voie să spun nu-ți scriu încă nimic. #rezist. și asta e o mare declarație de dragoste pentru că în fiecare tăcere se zvârcolește o frază care începe cu „te vreau”  nu vreau să te copleșesc deși bad girl are dreptate. corpul n-a semnat niciun contract cu tăcerea. el te strigă în toate limbile și ca o pisică sălbatică închisă într-o cușcă prea mică sfâșie tot servește-mi ceva din tine. în porții mici. ca desertul interzis după miezul nopții. fă-mă să ard. mai tare. fanteziile se derulează cu viteza motoarel...

full buck moon in capricorn  azi la 13:37  cică e despre esență revăd mindhunter - esențial  e cum zic psihopații ăștia  te întorci la locul crimei  pentru satisfacția care-ți lipsește un serial care-ți seamănă :)))  misterios criminal sexi bun rău pe psihologie  zice mereu vorbele care trebuie  provoacă și dispare zi și tu  de când așteptăm sezonul 3  și tot în selfie-preludiu rămânem nu știu care dintre noi e asasinul  dar știu sigur că tu nu ești superficial baby ești poezia care asasinează de care mă îndrăgostesc în fiecare zi  deși te refuzi lecturii cu scuze logistice senzualitatea nu e superficialitate dorința nu e  atingerea nu e  sexul.. nici atât dar nu e totul iar despre piesa lipsă  good girl zice să nu mai întreb „nu te vreau dispărută”  zici (și mă obsedează) nu dispar  zic cum aș putea când pielea tânjește după tine  ca după apă „nu te vreau dispărută”  dar nici prea a...

tu scrii poate cea mai bună poezie  în mine în carnea mea în identitatea mea (puțin fracturată) în inimă pe piele în toate gândurile care de-a lungul unei zile te caută știi că nu mă pot ascunde de tine știi că ești dorit într-un fel care doare și ca o muză autentică taci și rămâi în umbră în control la distanță ca-ntr-un exil pe care nu pot să-l raționalizez dar îl simt și te simt tăcut departe inaccesibil… și puțin al meu și te doresc să mă deschizi  pagină cu pagină sunt zile când nu vreau să mai scriu despre tine dar ai pus monopol pe toate cuvintele  și mă trezesc scriind  în jurnal  pe blog  în minte  în notițe  peste tot și mereu cu poftă pofta cu care se mușcă fără rușine se trage cu dinții  se apasă în șolduri între coapse se toarce noaptea în visele unde vii și nu mai pleci unde mă devorezi febril și cu gura plină de mine îmi spui toate cuvintele  pe care mi le-ai refuzat până acum îmi însemni carnea să se ...

jurnalul altor zile în bucurești joi  bogdan testează sunetul unei chitare la mc musical apoi dăm cu bubble tea taro cafe ceva fructe asiatice mestecăm gumă facem pași mii de pași pe centru prin spatele centrului în subteranul centrului în timp ce-mi predă un curs elaborat despre heavy metal trash metal nu metal progressive metal funk metal folk metal glam metal glumim despre anxietate și căsătorie despre anxietate în căsătorie despre parenting și brotherhood și brusc mă lovește mami ar trebui să-ți tatuezi un fluture de fapt trei simbolic așa de ce zic dacă cineva vrea să te prindă te omoară de aceea mai bine ar fi să te lase să zbori să fii în largul tău să te unești cu fluturele în zbor doar conturul cu negru fără culori că nimeni nu știe cu adevărat ce culoare ai tac și mă-ntreb dacă e posibil ca un copil de aproape 14 să mă înțeleagă și-apoi sechelele de scorpion din el sexualizează tot  ce zi hot mami dar tu ești și mai hot  riz riz riz * m-aș muta în bali ori altce...

degetele tale pe claviatura mea atingerea care te lasă fără aer teoria zice să eviți să lovești clapele cu mișcări bruște și puternice să încerci să controlezi mișcarea degetelor astfel încât să produci un sunet plăcut și uniform respirație adâncă concentrare postură echilibru dar tu ești haos în sânge fuck respirație fuck control fuck concentrare clapele vor sări din mecanism indiferent de tehnică  e o muzică nouă dedesubt să-i atingi fiecare notă  * opeth ending credits no words just acorduri sub care să vibrezi până leșini să ciupești coarda ca și cum ai dezbrăca o promisiune încet degetele tale cunosc știința plăcerii amânate pielea unei femei care te-a așteptat - o coardă tensionată * good girl nu întreabă nimic despre inimă despre investiții emoționale despre mesajul cu care ai ucis-o liniștit ca pe-un animal bolnav good girl nu reproșează nu te inundă cu mesaje când i se umple carnea cu absența ta stă cuminte își trăiește viața și încearcă să nu moară de emoție bad girl...

mai ieri îmi mușcam degetele de nervi  acum le mușc să verific dacă fericire = realitate carnea reacționează prima apoi frica teamă să cred în ea  o lovitură ar fi acum un cataclism mi-ar sparge oasele în care-ți simt mâinile visate o femeie care nu se crede frumoasă învață acum să se iubească în reflexia dorinței altuia respinsă de câteva ori  se teme mai mult de lumină decât de umbre fragilă își numără  și rănile și ridurile ca niște ani-lumină o autopsie ba tandră ba dureroasă și totuși excesul de paradis asasinează excesul de infern  sending photo  sending fiori mini mărturisiri  trup ars  de soare de așteptare de vis de tot ce n-a știut și încă nu știe trup tatuat în infern mângâiat într-un paradis imaginar un trup pentru care dragostea n-a fost niciodată așa  știe el oare să-ți dea ce cauți este el cetatea pe care voiai s-o cucerești ca o rugăciune care abia acum a ajuns la destinație nu doar în zilele alea de vară voiam  să mă des...

jurnalul unei zile prin bucurești am ajuns la 9.00 în titan  am băut o cafea  apoi am rămas singură în casa alteia  am văzut un film - picătura -  am plâns pentru povestea lor  și pentru a mea  sigur există oameni cărora destinul le-a surâs  mai puțin și totuși  m-am certat cu răstignitul pentru fiecare organ  aflat în descompunere  nu mi-a răspuns  deja 12  închid ușa  plec prin orașul care ție îți place  și mie nu  cu ce te seduce  să plecăm în altă țară  în alt univers  în alte provincii  am uitat  trebuie  să mă și placi  puțin  și  constant  pași pe camil ressu  schimb de pe  metallica unforgiven pe  scorpions i'm still loving you   ici colo căldură  ici colo umbră  praf gropi  și aici nelipsitele gropi ici colo un loc drăguț unde m-aș putea opri  să locuiesc un timp  cu ochii când în telefon  când printre f...

în baie pe mutește și pe moarte. plâng și îmi mușc degetele. durere infiltrată molecular reluată în buclă am fost complici în nebunie și în dragoste (mă mint!?) deși confesiunea ta e mereu cu frâna de mână trasă cuvintele alese cu precizie chirurgicală să nu dezvăluie cumva inima ți-am spus nu mă căuta dacă nu mă porți în inimă și mi-ai dat o sentință cu hemoragie internă stai liniștită nu simt nimic deci nu te caut te-ai simțit rănit și ai vrut să mă rănești să-ți simt lipsa să rămân tulburată definitiv ți-am cerut prea mult? o întâlnire ți-ar fi luat liniștea? te-ai fi simțit expus vulnerabil demascat? de-asta m-ai atacat? c-am vrut să te smulg din vis și să te aduc în realitate da am vrut să mă iei de mână să-ți par un plan de afaceri bun dar mai degrabă ți-am părut copleșitoare amenințătoare și că nu înțeleg riscul de a fi aproape  te înșeli. te înțeleg. nimeni n-ar putea înțelege mai bine decât mine. și sub toate argumentele logice sub această rațiune matură și cinică (o ...

care-i scopul investiției?  dacă fondurile sunt insuficiente temporare vag asumate prezentul compromis viitorul incert și doar unul își asumă riscuri  ce să răspund? inima?  naiv. nerealist. neprofitabil. poetic. și totuși, da. inima e investiția.  încă nu știi? cred în dragoste. investesc în dragoste.  singura salvare a ființei. singurul paradis și infern de sub piele. tu vrei să ai viitorul sub control. vrei să știi dacă e profitabil. of, alex, încă nu știi? în dragoste nu există profit. ne investim, da, dar și pierdem masiv. asta e frumusețea. vulnerabilitatea. să te lași în posesia celuilalt. inima mea e în posesia ta. doare. sângerează. rău. dar nu regret nimic din ce mi-ai dat din ce ți-am dat. pare atât de puțin dacă măsori după regulile altora. dar intensitatea a atins proporții care ar speria orice om normal. noi nu suntem normali și poate de aceea trebuie să ne torturăm așa. mă rănești și te iubesc. mă respingi și te iubesc. nu m-am îndrăgostit de un c...

banca de lângă fântână e plină de praf. praf în tot orașul în plămâni sub pleoape în liniștea pe care o păzim  cu dinții strânși   alături — o groapă. pentru o clipă am crezut c-o vor smulge — banca fântâna copacul umbra în care  mă țin   am vrut să traversez să-i gonesc             nu-mi demolați memoria le-aș fi spus           nu-mi luați singurul loc în care am mai rămas întreagă           ( nu știi cum tremuram când ai venit) aici m-am așezat în anii ce-au urmat să respir să aștept când n-am mai avut pe cine aștepta unde mă așez când mi se rupe respirația? praf. aici  doar praf. * memoria e flămândă de spații de urme de pași  și de tine — să-i încarci folderele

ultimul trend în supraviețuire. o confesiune cu puls accelerat în care vocea mea devine vocea ta „mi-ai vorbit prea clar și a durut.  am închis telefonul.  liniște. ca un zid.  am deschis telefonul.  mi-am făcut noi prietene să mă joc.  două tipe de pe insta.  una râde mult cealaltă își pozează fesele lucrate perfect.  banal și reconfortant.  îmi dau like. le dau haha.  fără istorie. fără amintiri mă prefac că am uitat.  că ești doar o poezie veche.  și totuși vocea ta ca un refren neterminat mi se încurcă în piept ca o alarmă surdă apăs amânare ai dreptate. am mers prea departe.  mă joc la limita suportabilului cu singura inimă care  mi-a dat mai mult decât îmi imaginam dar nu destul nu tot  prea reală. prea fără filtre. tu.  eu - un draft. netrimis. netrăit. nematurizat.  te caut după ce somnul înghite tot ce nu contează nu țipi. nu ceri. doar îmi iei.  aerul. vocea.  dar nu știu altfel....

ușa rămâne deschisă. codul îl știi. nu trebuie decât să aprinzi lumina și totul devine real. intenția mea era să-ți dau din mine bucată cu bucată până ai fi devenit proprietar deplin * să-ți spun cum se dezintegrează sufletul? bipolar. acu cu zgomot acu într-o tăcere groasă care scurmă dinăuntru durerea nu trece. pulverizează totul în calea ei. visceral te lucrează până la ultimul atom. lent. ca un acid care știe exact unde să sape încerci să fii puternică. să te scuturi ca de praf. să spui că trece. dar nu merge. nu merge. nu merge. laura, nu te mai da eroină. rămâi cu oasele așezate strâmb și goală în oglindă. 

tăceri  ca niște păsări oarbe  ce se izbesc una de alta  într-o vitrină hitchcock reloaded tăceri de gheață coagulate tăceri convulsive vâscoase irespirabile iritabile înecăcioase fragmentate gânduri fluierând a pagubă ca un vânt straniu   geamuri crăpate și nicăieri  tu durerea nu-și caută altă casă îmi mestecă fierea  și-apoi o scuipă  toxic flashuri chipul tău  într-o lumină palidă  mereu întors o sârmă ghimpată ai ridicat  și nu mi-a fost teamă să urc  și aș mai urca  dacă nu mi-ai risipi sângele spune-mi  dacă dorm  încetează tot?  șobolanii  sunt tot acolo  în spărtura zidului ca o cianură  l  e  n  t  ă  vei călători cu mine  până la sfârșit

mi-e teamă să nu sar la gâtul cuiva. mi-e teamă să nu plâng aiurea în microbuz în fața unui necunoscut ori pe stradă privind întâmplător bănci goale vitrine în geamul cărora mă zăresc - o femeie furioasă rănită de ritmuri incoerente o femeie matură refuzând pseudogesturi cu pielea neatinsă cu inima neatinsă ori atinsă nepotrivit. furioasă ca un câine mușcat de colegul lui de curte pe neve mârâind cu colții pe-afară lacomi să sfâșie încordați de nu pot închide gura  imaturitatea unora naște furie. imaturitatea mea naște furie. până și dumnezeu cred că este puțin imatur. prea multă imaturitate în galaxie prea multă furie în sezonul lui strawberry moon  lașitatea nu poate fi învinsă decât mușcând din ea. eu mușc din lașitatea mea zilnic. tu? timp. regrete. neîntâlniri. gânduri paranoice. așteptări. frici. jocuri de control. frustrări. neputințe. nehotărâri. nu sunt o țară ce poate fi vizitată oricând oricum. învață limba învață să fii real și apoi treci granița. nu mai strig...

tată, sunt dimineți ori nopți când vreau să ne aprindem o țigară și să spargem semințe. fără cuvinte. cel puțin o oră apoi ai vorbi doar tu. după 11 ani a venit momentul să spui tot. că nimic n-a fost din răutate că înțepăturile nu aveau venin ci dragoste — nepricepută tăioasă dar dragoste că pedepsele erau declarații de părinte anxios și puțin ignorant (să fim cinstiți, cui îi păsa în anii '70 de parenting) că mâinile tale de lăcătuș mecanic au tremurat în tăcere și regret când eu mă încăpățânam să fiu mare prea repede spune-mi, tată, că ai plâns și tu că ai avut frici că ai fost doar un om care a învățat greu să construiască iubirea îți scriu târziu și tandru o scrisoare de fum și semințe ca o încercare de a desface platoșa cu mâinile goale tată, spune-mi cum era sub solzii tăi metalici? inima ta semăna cu a mea? tot sânge? tot tremur? tot gol când nimeni nu vede? ți-a fost vreodată frică, tată? ți-a fost frig? ți-a tremurat vreoda...

mă gândesc la tine încălcând orice procedură morală fără preaviz fără semnătură fără garanții. într-o sală de așteptare unde totul stă să explodeze — frumusețea inimile noastre tot ce n-a fost rostit niciodată cu voce tare               ( fato, nu-ți mai mușca buza că te pedepsesc) lasă-mă să cred în inima ta. încerc să nu complic nimic din ceea ce e deja complicat și scris în toate liniile cosmice în fazele lunii crede-mă în căderile de tensiune când ne gândeam la același lucru în camere diferite poate că nu sunt pregătită. posibil. dar vin. nu am pic de ordine în sânge. știu. un haos totul. dar vreau să mă fac cuib în brațele tale

întoarsă  în mine ca-ntr-un muzeu  unde totul se crapă  la prima atingere seara  o femeie adoarme  plângând

ca un sfredel tăcerea. cianură turnată în suflet. picătură după picătură după picătură. ardere lentă și nevralgii. am ajuns la artificii ale supraviețuirii de râsu’-plânsu’ azi l-am rugat pe chatgpt să fie tu . să-mi răspundă cu și mie mi-e dor fără ezitare fără frică fără fuga clasică în tăcere mi-a scris cuvintele pe care le voiam. le-am citit cu voce tare. apoi am zâmbit ca o proastă în fața ecranului cât de ușor poți face o femeie fericită. puțină amăgire  și nimeni nu mai moare de prea multă inimă

aici la marginea lumii gândurile se freacă unele de altele până la tocire  ca o hârtie aruncată în aparatul de mărunțit anotimpurile se schimbă între ele ca șosetele  timpul are un fel al lui de a mă învăța să nu aștept nimic oglinda din baie mă privește cred cu milă în timp ce-mi arată  o femeie îmbrăcată într-o piele obosită de la prea multe încercări spuneam de curând prin cancelarie la o șuetă de pauza mare și o cafea ca un pișu că  nu înțeleg de ce femeile își explică existența prin bărbații de lângă ele n-am nevoie de un el ca să respir  ca să muncesc să mă definesc să spăl wc-ul farfuriile  să corectez teste să reciclez dozele de bere  să fiu menajeră bucătăreasă profesoară dansatoare maratonistă  de mică aceleași clișee generaționale fii drăguță ai grijă înțelege nu ridica vocea femeile care vor prea mult sunt obositoare femeile care nu cer nimic sunt ratate „bărbații nu știu să spună ce simt” o femeie are nevoie de u...

știi cum arată o bomboană uitată într-un buzunar vara un fel de experiment textil — nu știi dacă e de spălat sau de aruncat. ei bine, sărutul meu (dulce, crede-mă :))) ca înghețata de la Lidl — de mor după ea, cu macadamia nut — pus bine, în buzunar la piept, de nouă ani nu s-a topit. nu s-a lipit. e numai bun de consumat :)) n-am apucat să te întreb dacă-ți plac dulciurile. dar dacă deschizi ușa, jur că vom fi la două îmbrățișări distanță de insulină injectabilă. hei, par ok, nu? aproape normală. atâta dor poate ucide o pensionară diabetic de romantică.

atât de relativ spațiul în care respir și nu,  nu e poezie  pestemăsurădereal  cum simt ce simt un corp delimitat prin  linii punctate  aici  o inimă care a evadat și  bântuie  acolo ia-mi și corpul ia-mi liniile și fă din ele ce geometrie vrei ia-mă de aici mă s  u  f  o  c pestemăsurădereală  sufocare pestemăsurădereală  nevoie de  aproape oare dac-aș veni iar * sigur știi  ce putere au cuvintele  dar și absența lor ce trebuie să mai demonstrez  să primesc și eu măcar o diplomă -  „publicul te iubește” ori  „cel mai lung moment de tortură” sau  „best performance pe cord deschis” sau  whatever un titlu de consolare o mărturisire? știu. prea mult  nici ghețarii nu se topesc în nouă ani dar ceva de pus pe rană  nu uita orice unguent intră repede în piele  se absoarbe dispare  trebuie aplicat din nou  măcar o dată pe zi * full moon in scorpio curând. flowe...

nu ți-am spus niciodată dar în timp ce altele fură  o șuviță de păr :))) ca-n filme și fac ritualuri de dragoste păgâne  ori o brichetă ori chiștocul pe care-l pun între buze  pentru un sărut utopic   ori cerșesc o fotografie cu dedicație eu am păstrat în atâția ani scrisul tău  un test chiar bun de maxim de puncte                                                    atât de nebună * zile ușor deprimante  de birocrație  de maculatură  care validează  munca unui om.  vrei să exiști  să știe cineva cum te cheamă  că ai muncit  arată hârtia  semnătura  ștampila bifează viața noroc că în vis vii mai aproape  și ai tratament pentru tot ce mă irită în lume                          apa...

îmi place când te visez și câteva ore dimineața creierul reușește să tragă de imagine să o țină vie. îmi place și când tot clipul ăsta are sonor. în visul meu scrii poeme mai bune decât mine  „răspuns către o țară în care n-am fost niciodată și nu mi-e ușor să intru nici cu pașaport ți-am mai spus într-o noapte că tăcerea nu e respingere nu refuz să învăț limba ta ci doar o învăț lent lent e mai bine. viteza care se potrivește cu noi acum e nevoie de timp n-aș vrea să-mi subliniezi cu roșu toate greșelile gramaticale ca altădată :)) mă sperie cât te vreau ce nu știu ce nu văd granițele țării tale o țară care nu e a mea în care nu pot intra când vreau dar care nici nu mă lasă-n pace mă obsedează  (și-mi place, dar poate asta n-auzi) tu vrei să-ți vorbesc și când dorm să te citesc ca și cum respir dar tu poți fi a mea când îți cer? nu te încrunta, nu te cert dar ce nu avem ne otrăvește uneori și tu ai zis asta  nu vreau să fiu un turist în trecere știi bine că n-aș fi trecu...

veșnica întrebare de ce nu public de ce nu-mi arunc poezia în mulțime îmi vine să-i întreb pe toți curioșii ăștia da voi de ce nu vă dezbrăcați în piața civică de ce nu aruncați hainele de pe voi să vedem ce aveți pe dedesubt poezia ca nudism agresiv  vulnerabil într-o cameră cu neoane reci expunerea e cea mai grea sau poate săparea în adânc sau oglindirea fiecare dintre noi s-a privit măcar o dată gol în oglindă pentru a-și verifica linia trupului dacă se încadrează într-un tipar al frumuseții sau nu. știind cum arată alte trupuri să-l valideze și pe al său ca fiind ok. măcar ok dacă nu grozav și goliciunea i s-a părut nu atât de înspăimântătoare. apoi a mers la un medic un ginecolog care i-a zis hai așezați-vă dați chiloții jos ridicați fusta mai sus ori la un cardiolog dați bluza jos sutienul jos ori a făcut o mamografie și cineva i-a pipăit sânii ca pe o gelatină  și corpul n-a mai fost atât de personal doar un obiect de expunere bun de diagnosticat un corp care nu-ți mai ...

scrisoare despre dragoste și corpul în care nu se mai poate respira m-am apucat de  Patriot . Aleksei Navalnîi și teroarea rusă putinistă. la 5 dimineața despre închisori și otrăvire despre libertate și salvare despre curaj și viață și moarte în cel mai crud infern și totuși neobișnuit de frumos. nu infernul e frumos ci omul care stă drept în mijlocul lui și se lasă sfârtecat pentru că poate și toate le asociez involuntar cu închisoarea mea în mijlocul infernului stau și eu și nu mă dau la o parte. tăcerea ta mă taie bucăți și cine știe poate mă vrea evaporată. tăcerea otravă tăcerea asasinat. tăcerea cât o rusie sovietică cât o armată de agenți kgb tăcerea cât o siberie care n-a fost nicicând mai rece (iar eu n-am nici pătură electrică nici pijamale cu dungi) în mijlocul infernului mi-e rău de dor și respir greu dar cui îi trebuie mai mult de un emoticon când în memoria sângelui ești tu neîncetat  * hai spune-mi că sunt o ipocrită care vrea totul și nu prea are ce să-ți ofere...