2019

mami, când m-am tăiat la picior m-am
gândit la moarte și apoi la bunicul gigi
de ce m-am gândit, mami
tu nu mi-ai spus că a murit
ce mi-ai spus atunci, mami
ce m-ai mințit


mami, nu-mi place viața asta
aș vrea să mă sperii de ceva
de un monstru din slime
de ceva




*
viața te ia pe dinainte


aproape facultate aproape important să ai un
cuvânt de spus când vine tac-tu de oriunde vine el
frustrat nemâncat aproape nebăut paranoic și ai
vrea să-ți exprimi opinia în minim 150 de cuvinte
pentru că ai exersat textul argumentativ în somn în
baie în timp ce mănânci într-o liniște monahală în timp
ce mergi spre școală și te mai gândești și la el dar el nu


viața te ia pe dinainte și o simți bezmetic chiar și în
mucii apoși prelinși până-n barbă și-n palma după ceafă
în lume e întuneric beznă în stânga nu-i nimeni




*
Și-mi vine
frig și
cheratină
tocată-ntre
dinți și
dumnezeu
știe câtă
salivă și
piele




*
întunericul uneori ca bucăți tăioase
până la sânge de pahar scăpat din mâna
umedă cu detergent – prea multe vase
se adună la final de săptămână
- prea multe
se adună
la sfârșit


aici am etichetat ziua salvării când am acceptat
disperarea ca pruncul țâța fără de care nu există
nimic


nu există
nimic
în afară
auzi
totul
e aici
în interior
în întuneric


ridică brațele lovește aerul ca păsările
grăbite spre refugiu




*
o scrisoare.


îți las mesaje despre nimicuri ce știu eu mai mult
tot timpul ăsta fără tine anulează logica


să spun adevăruri – n-am descoperit niciunul
să spun minciuni – prefer zidirea în mine însămi


frunzele toamnei sunt aceleași orașul
și nopțile lui foiala mirosul și dunărea
le știi mă știi


deja noiembrie două luni de la operație
tăietura se stinge mocnit – eu tot femeie


în lumea asta mică o pasăre acceptă
colivia dacă ascultă în căști vântul




*
scurtcircuit
secunda
bolborosește
mâine
un azi
reluat
ca în
edge of
tomorrow
nefericit
regizat




*
ți-am mai spus – nu cred
în prietenie – wtf is bff
e atâta nepăsare în noi
și-n afară
nu cred să fie cineva
pe marginea cercului


salvarea
sunt șosetele vesele de pe net
o melodie pe repeat
doi copii elefanți
se legănau pe o pânză
life
sunt aici
ba nu-s aici


cred în clipa trăită
îmi place să spun – am trăit
clipe minunate ieri
acu un an ori doi ori 42


când pielea te îmbracă
dă mâncărimi
probabil dermatită de contact
cu viața
cine știe
tace




*
să-ți scriu| oricând| până mă plictisesc| până la nervi| până uit cine ești| să nu te abandonez| cere-mi


*


la terapie intensivă sângele se spală cu
multe perfuzii și tot mai rămâne ceva
în adânc ai grijă laura celulele nu se resetează




răbd_are betadină și tu_tun
bolborosește carnea
a_colo se în_tâmplă ceva
cine-o ascultă
greu se dez_morț[ii mă-tii]esc mușchii


*
aer.tăiat.franjuri.aș
fugi.până
la.tine.cusătura.se
destramă




*
în pielea mea
cusută marțea
[3 ceasuri palide]
cu 10 fire
în_cap re_semnată
și tot așa


într-un corset




*
m-am
rugat


cu mâinile și
picioarele
împreunate


ca un călugăr
în liniștea
vârfului
de munte


ca un nebun
către cerul
cadrilat de
grilaje


ca un vierme
conștient
de fragilitatea
cărnii


cât pentru
toți
patru
toți
de oriunde


în spatele
ușii
de la baie


cu sternul
crăpat


fără
grație


însângerată


obosită


fără
aer






*


când
bisturiul
intră în
carne
cine
ești?
neomul.
în fața
durerii
în fața
somnului
în fața
sângelui
zero
eroi




*
când oare n-a fost vorba
despre teroare
despre crimă
abandon
dezumanizare
despre violența unora de-am
văzut doar în filme și-am zis
că imaginația scenaristului e psihotică
despre lipsa unui dumnezeu empatic
tatăl nostru care ești în ceruri
iartă-ne și fă o magie
(de autoritate m-am săturat de
când l-am cunoscut pe tata)
despre tata și ce-a mai rămas
(morții nu dispar niciodată
sunt în sângele nostru
ne privim în ochi și-i vedem
ne mai și împăcăm cu ei)
despre mine în formula cea mai nocivă
despre fobii
despre pierderea identității
despre evadare
despre timp – cel mai prost chirurg estetic
despre neputință suprasolicitare
sufocare tăcere
dezechilibru
despre sânge
feminitate fibromatoasă
pierderea feminității
despre amânare
limite
despre legături care nu țin
despre tine în adânc
tot mai adânc
despre ce nu se poate uita
eu care uit atâtea




*
în suc propriu
conserva asta de carne


se aude?
taci laura taci


de zile în șir niciun răspuns
neîntâmplarea înfurie
vreau s-aud fierăstrăul
scârțâitul metalic al lamei
fereastra explodând
în bucăți


taci laura taci


pe masa rece
bisturiul să taie
rădăcinile


de-aici nu pleacă
nimeni
nicăieri
aici e bine
taci


între coaste e rău
două inimi
în uter dezmăț
sânge contra sânge


taci




*
a.d.n.
cu cine semeni mă
întrebau când eram
mică
cu nimeni
o corcitură
sânge amestecat
sălbăticit






*
din mine
să te scot
ar fi
suficient
cu peria
de sârmă
curăț și
nimic
vopsea
în ulei
ce o fi de
nu se ia
la temperatura
sângelui
se umflă
bolborosește
pe alocuri
pleznește
enșpe
bucăți
în urmă
găuri






*
scrisoarea unei zile înfricoșate


ține-mă în gând
nu-mi da drumul


ce zi nefericită atunci
cu rochia transpirată
șifonată cu mâinile
frământate
fără salivă
explozie-n tâmple
sângele intră-n
terapie


am vrut
să-ți trimit poze
cu frumusețea lumii


nu vreau să te sperii
ne scapă printre degete
totul


o zi ca un balansoar
sub bombardament
lumina și întunericul
și nimic despre mine


nu alegi nimic
în tranșeele cărnii
te rogi
în somn construiești
ceva paralel cu viața


strigi ajutor ea
vine de departe
pentru tine
se aruncă


sângele are viteză
curgerea lui vorbește


în somn sânge
îngropat


în zi
roșu revoltat


ce zi nefericită atunci
și nimic despre mine




*
curaj pentru amintiri
cusute mereu la repezeală
cu ațe de diferite culori
resturi de ațe
resturi de amintiri
mișcătoare


curaj pentru acum
pentru mâine
mă interesează clipa
radiografia unei clipe
intimitatea ei umbrele
scurgerea ei melancolică


curaj deruleaz-o te rog cu
încetinitorul
fragmentează secunda
în mii de fețe






*
până la ultimul punct
până la orbire
până la epuizare
nu faci pe tine
că te filmează
până la 100
105
până la confuzie
tu și partenerul
de semnătură
limba română
a fost
ce-ai învățat ai
uitat
mai ai timp
să mai uiți
sesiunile următoare
până la roșu
mai întâi
în creion
în albastru
până la scrisul
altuia
mamă
iartă-i doamne
că n-are cine
până traduci
pană de curent
nu te mișca
nu faci pe tine
se filmează
până la comisie
scările maxim
20 de trepte
maxim 10
minim 1
până la etichete
spiritul
nu filmează
nimeni






*
marginal în halucinații
în tensiune respiră organe


și totuși aerul nu e destul


o explozie a sângelui în creier
în mâini în picioare
în uter


sângele se acumulează
în uter


în subteranul feminității
crește milimetru
cu milimetru


celulă
cu celulă
în uter


mă complexează
mă deprimă
mă condamnă
mă rescrie
în alt cod
în alt subteran
mai violent
mai dens
mai toxic






*
febră
vomă
diaree
probabil
viroză
probabil
doar
copilărie
112
dacă
m-aș
da
înfrântă


palid
vede în
ceață
doarme
o zi
o noapte
fra-su
verifică
respirația


mamă
berbec
prost
panica
controlul
panica
controlul
panica
controlul
mereu
controlul






*
cine-i aliatul nostru aici întreb
cine iubește fără condiții
cine nu abandonează
când steagul victoriei a fost
înfipt în pământul însângerat
cine mai dă o șansă și
încă una și
încă una
cine înțelege și iartă totul și
pornește motorul
cu și mai mult entuziasm decât
prima dată


în genunchi
în picioare
rostogolindu-mă pe parchet
îndreaptă cocoașa
în genunchi
în picioare
până pocnesc articulațiile
zbaterea peștelui pe uscat și clipa adevărului
– nimeni nu e stăpân pe nimic aici
toți suntem niște supuși revoltați caraghioși


sunt mamă – modelul învingătorului
nu al supraviețuitorului
modelul înțeleptului
nu al hai să dăm cu banul
modelul rezistenței
nu al abandonului
fără atac de panică
mamele nu se panichează
ripostează
nu dezamăgesc
vindecă
nu uită
îmbrățișează cu o mână
când cealaltă ține sabia






*
scrisoare despre ce nu se poate spune


o clipă de nebunie curată mersul prin spațiile
verzi interzise pe bordura îngustă a trotuarului
dansând în stradă în ploaie în câmp nu doar în gând
salutând zgomotos necunoscuții ca la 3/4 ani
atunci eram adevărată


nebunia inconștiența acestei clipe se epuizează
r e p e d e
o simt alunecând și nu pot nu pot și nu vreau
să mă întorc la nimicul duhnind de moarte
la singurătatea uneori neputincioasă
normele complezența eticheta lipsa aventurii
iau sângelui fluiditatea


în zilele caniculare aproape nesfârșite tu ești fluiditatea
asfaltul încins mimează prost cernobîlul
verdele înțepenit în aer în pământ în pielea șarpelui
în pielea mea
apa curge din inerție
nici ea nu are conștiință
se umflă ca sângele blestemat
să iasă din matcă (despre sânge
nu ți-am zis nimic
poate altădată)






*
ca o salină mucegăită
sub căldură asudat corpul meu de sare
jumătate de femeie anesteziată
pregătită să rămână fără cealaltă
jumătate de femeie
încă femeie


firul roșu etichetează


ia-ți trupul și du-te
voi auzi în curând
sângele tău închegat rămâne
a i c i






*
întrebi dacă-mi plac
nisipul valurile încrâncenate
când se urcă pe stabilopozi


pe o plajă pustie la capăt de lume


departe de sunetele în dezordine
de lumea supurândă-n
nouă cercuri și încă câteva
departe de flagelarea socială
politică administrativă
interumană casnică
departe de viziunile și
vizuinele educației
de manipulare
constrângere
puterea prostiei
departe de cutia poștală
damnată la solitudine
de descompunerea celulară
de afluxul sângelui
departe –






*
știu bine
moartea e la o aruncătură de băț
la un covrig distanță plus măr
aerul uneori are gust de colivă
nimic nu o înfrânge


știu
mi-am imaginat
viața de prea multe ori fără tine
un bumerang înfipt acum în
spatele ochilor în spatele coastelor
în respirație


știm amândoi
n-ai fost un supererou cu
două inimi – una pentru viață
cealaltă pentru noi


am pierdut timp
dar fără pierderile astea
n-aș ști că


seara când
mama nu era acasă
prăjeam semințe
clandestin









*
în casa lu’ mamaie-mea fără fundație
crescută parcă din lutul rece și umed
ori plouă prin zeci de găuri în ligheanele
înșirate ca-ntr-un nereușit domino
ori umblă șoarecii pe tine noaptea


în casa lu’ mamaie-mea vântul suflă
prin crăpăturile ferestrei
conjunctivita se ghemuiește sub pleoapă


aici și saliva are gust de praf
de babă nebunie moarte fum


în casă sau în hambarul cu porumb
nu contează unde pui capul
- scurtcircuit


pe picioarele
reci
frica
se încolăcește
constrictiv
sângele
crud
fierbe
se sufocă






*
marea cu mâl de primăvară
puteam să-i fac o poză nu
s-o iau la pachet în sac
cu toată furtuna
nisipul
cioatele
pietrele
rapanele
– duhoarea de melc
putrezit
în mâinile mele


întinsă la mine în balcon
spălată bine cu detergent
stropită cu oțet
frământată în vinerea mare
cu mâinile
cu ochii
cu sufocare
cu nerv






*
vezi, aici nu se întâmplă nimic


dar va veni o zi când or să bage mâna înăuntru
ca după o comoară și ce triști vor fi –
un adânc fără strălucire
zero artificii


ca o conservă de carne în suc propriu
țesuturi înghesuite neaerisite
scârbite de sânge
prea mult sânge
sângele ăsta fără glas
ia cu sine o lume întreagă






*
fragilitatea trupului
lipsa de consistență în timp


sângele care nu curge
și se face ghem


mă sperie mă-nghesuie
neputința de a fi mai mult


limitele date dintr-un început
atâtea reforme și nimic


cu toate apele învolburate
cu toată furia mă retrag în carne


liniște aici înăuntru
afară se rupe o lume






*
înfloresc merii toți și tu


crezi că te-aș
fi lăsat să bagi
mâna sub piele
între coastele mele
până la vintre
până la sânge


crezi că te-aș striga
pe numele mic
pe numele mamei
pe numele tatălui
pe numele rostit
în somn


crezi că se poate iubi
crud și sincer
ca o infiltrație în zid
ca o nevralgie dentară
ca o primăvară
fără semne de punctuație






*
amintiri ca niște păsări proaste
penele lor arse în aerul liber
sângele meu
aerul meu
frisoane involuntare


despre tata și neputința făcută covrig
într-un pat de spital hepatic


despre moartea lățită pe spate la soare
cu gesturi de actriță de oscar


despre tăcerea care irită
de faci laringită


nu știu să gândesc/vorbesc despre tine decât plină de draci
de furie ca un atac de păsări dintr-
un film de hitchcock văzut la cinema
(pe vremuri râdeam ca un copil prost)






*
no message


doar un cimitir de
cuvinte inutile
decapitate
sfărâmicioase
mici defectuoase
nu stă în puterea mea
resuscitarea


de umezeală te ascunzi sub umbrelă
de oboseală – în pat
de sângerare – sub pansament
de dor – într-o îmbrățișare
de neputință – în cuvintele sau curajul altuia
de tine – naiba să mă ia dacă mai știu






*
ferment
duh rău
piază acră
cu neputință
drojdie în soare
rațiunea pute
fermentează


între coaste
tuse convulsivă
somn oțețit


ce arunci
te-ntrebi
ce păstrezi


greierii țârâie
nebunie supra-
etajată






*
aiurea
ca o așchie
obosită fără
un trunchi al ei
ca un zgârci
vânăt








*
later edit


un sanatoriu cu grilaj electric
nu știi niciodată carne
când e prea târziu






*
șine


frânte drepte curbate
fierbinți ori prea reci
povara unui univers care
orgolios răsare și apune
rămâne indiferent
cine mișcă macazul


și par atât de libere


prin metalul lor aș fugi spre toate
marginile lumii să știu tot
eu care nu știu încă nimic
să simt să înțeleg cum e
posibil să crezi în ceva când nu mai
crezi în nimic
din metal șerpuitor să fiu și
fără să mai caut ceva
aș fugi


nebunie ferată
fițe de-astea de fată deșteaptă


nu mă duc nicăieri fricoasă cum sunt
voi îmbătrâni aici unde trenul are
două vagoane








*
out of memory


imagini derulate
lent
alb negru
uzaj depășit pe color


dizolvare
dezmembrare
nu te da de gol
nepotrivită e
dimensiunea
nu deschide
nu
între coaste
aceeași zbatere






*
n-are cap


ucide sângele carnea care prea
își amintește
ucide-o cu tăcere
nod între limbă și creier
în universul ăsta sălbatic și fanatic
cu prea multe etichete
plutind în derivă panicat
ca o muscă vara fugărită noaptea
cu paleta de un insomniac
gândul meu
spre nicăieri
n-are cap






*
încă una


o zi umilită de provincie
încă una
încă una
încă una
un zâmbet idiot fals
încă unul
încă
soare facturi vase nespălate
încă multe


barbarii jupoaie pielea
surplus de curaj


ce e sub piele?
ce e sub piele?
încă una
încă una


otravă
încă una






*
viermele


târâtoare arsă de
singurătate
fără chip


somnul meu
lut umed
adăpost viermănos


carnea putrezește
oriunde
nu te ascunde!


nesfârșit e viermele
nesfârșită disperarea
adâncă halucinantă mușcătura


sub piele se dă ultima bătălie


și nicio vânătaie
cât chin și
nicio vânătaie






*
pe davilla ceață
dispar în ceață


vor spune că
e metafizică


până mă latră câinii
din spatele gardului
furioși pe intrusul care
tulbură liniștea străzii
brusc






*
scrisoare despre cum nu


colecționez mărunțișuri
noroiul de pe pantofi
un proces verbal
o ștampilă-n catalog
o căzătură pe gheață
în 30 de secunde
de două ori în același loc
durere
păr alb
tăcere
frici care culmea îmbătrânesc
o dată cu mine deși le
aștept să moară înainte
umbrele unor amintiri
cu tata
poze cu toți ai mei
și cu alții
poeziile altora
e atât de bine în cuvintele lor
parcă aș fi acasă
unghii tocate înghițite
- am un copac de cheratină
tot crește și crește
îi simt zbaterea în piept -


și tot nu te uit
atât de dor
că te-aș putea ucide






*
când
să mă nasc cordonul
ștrangula viața
ischemie hipoxie chestii medicale
vânăt sângele
vânătă tăietura prin viață
vânăt anul de moarte și cutremur
vânătă mama de teamă
vânăt tata de supărare








*
sălbăticiune
vinovăție
neputință
sâni lăsați
carne înspăimântată
sălbăticiune
închisă-n sine
derută
călcâi dureros
suferință intercostală
noapte
amară
fobii
gângănii
viermuind
sub piele
rod
rod
unghii
42.




*
ca o pasăre goală în
flăcări nerușinată
moartea schimbă
frecvența sângelui








*
schimb de mame


ce știu eu despre țara asta sau alta
când de lângă placenta mamei mele
n-am plecat decât vreo sută de km
o privesc cu dezamăgire dar nu o condamn
când am întins mâna să o salvez
să sângerez pentru ea să-i donez sânge
să o spăl să șterg voma altora


visez uneori că o părăsesc în ținuturi mai calde
alteori visez că o merit


străinătatea e schimbul de mame refuzat






*
war of the worlds


plecările tale au ceva din sfârșitul lumii
ai văzut the war of the worlds cu tom cruise
mă rog cartea lui wells am înțeles că-i mai bună
ieșite din pământ mașinării extraterestre pulverizează
orașe întregi
sângele devine
vegetație combustibil
fertilizare violență
invazia provoacă demență
abandonul ucide






*
galben putred


ce gust amar de sâmbure spart
de praf de sălbăticie
de rugăciune refuzată
ce greață de gândac strivit
universul lui zdrobit pe podea


*


te-ai ars vreodată cu ulei încins
ca o explozie cu efecte speciale
simți că-ți sfârâie epiderma
coace
se bășică
roșie de sânge
pleznește


*
am scris mereu despre pierderi despre
anotimpuri bărbați unghii tata sânge
despre tot ce s-a rătăcit de mine
clasic cu creionul pe hârtie
mi-am cumpărat și caiete frumoase
cu coperte înflorate scumpe
am sperat să scriu cea mai frumoasă poezie
poezia sângelui fără început și sfârșit
cântec fără anotimp
am zis mereu că merită investiția


despre organicitatea ființei
despre bioidentitate erotoidentitate
despre fleșcăita identitate mereu crizată
am scris naiv cuminte fără înjurături
prea abstract ori prea banal
fără public fără ambiții
- azi nu se mai scrie despre scris
și uită-te la mine
nu mă potrivesc cu nimic


totul e pe dos inutil și pe dos
furnizat de un hipermarket al zădărniciei
al lucrurilor pe dos


știu
să predau revolta și totuși
împotriva sângelui nu se poate pune nimeni


un maldăr de singurătate se trage din sânge
îl simt cum caută o fisură să curgă
în densități ca niște destăinuri tăioase
pe limbă în urechi
fără menajamente
cu cuțitul la os
sub piele nu pătrunde


lumina