**

mai ieri îmi mușcam degetele de nervi 

acum le mușc să verific dacă

fericire = realitate

carnea reacționează prima

apoi frica

teamă să cred în ea 

o lovitură ar fi acum un cataclism

mi-ar sparge oasele în care-ți simt

mâinile visate


o femeie care nu se crede frumoasă

învață acum să se iubească în reflexia dorinței altuia


respinsă de câteva ori 

se teme mai mult de lumină decât de umbre

fragilă își numără 

și rănile și ridurile ca niște ani-lumină

o autopsie ba tandră ba dureroasă

și totuși

excesul de paradis asasinează excesul de infern 

sending photo 

sending fiori

mini mărturisiri 


trup ars 

de soare

de așteptare

de vis

de tot ce n-a știut

și încă nu știe


trup tatuat în infern

mângâiat într-un paradis imaginar

un trup pentru care dragostea

n-a fost niciodată așa 


știe el oare să-ți dea ce cauți

este el cetatea pe care voiai s-o cucerești


ca o rugăciune care abia acum a ajuns

la destinație


nu doar în zilele alea de vară voiam 

să mă desfaci șurub cu șurub

să mă asamblezi și dezasamblezi 


dar în zilele alea nu eram atât de complexată

de limitele cărnii


ai putea iubi oare imperfecțiunea

ai putea ignora timpul 

ca pe o piatră pe care o sari

o ocolești sau chiar o iei și-o arunci 

mai încolo


zeci de întrebări

în timp ce-mi plimb mâna peste abdomenul fierbinte

sub aerul rece al ventilatorului


să rămân doar o fotografie de weekend la final de iunie

nu vreau 





Comentarii