**
mai ieri îmi mușcam degetele de nervi
acum le mușc să verific dacă
fericire = realitate
carnea reacționează prima
apoi frica
teamă să cred în ea
o lovitură ar fi acum un cataclism
mi-ar sparge oasele în care-ți simt
mâinile visate
o femeie care nu se crede frumoasă
învață acum să se iubească în reflexia dorinței altuia
respinsă de câteva ori
se teme mai mult de lumină decât de umbre
fragilă își numără
și rănile și ridurile ca niște ani-lumină
o autopsie ba tandră ba dureroasă
și totuși
excesul de paradis asasinează excesul de infern
sending photo
sending fiori
mini mărturisiri
trup ars
de soare
de așteptare
de vis
de tot ce n-a știut
și încă nu știe
trup tatuat în infern
mângâiat într-un paradis imaginar
un trup pentru care dragostea
n-a fost niciodată așa
știe el oare să-ți dea ce cauți
este el cetatea pe care voiai s-o cucerești
ca o rugăciune care abia acum a ajuns
la destinație
nu doar în zilele alea de vară voiam
să mă desfaci șurub cu șurub
să mă asamblezi și dezasamblezi
dar în zilele alea nu eram atât de complexată
de limitele cărnii
ai putea iubi oare imperfecțiunea
ai putea ignora timpul
ca pe o piatră pe care o sari
o ocolești sau chiar o iei și-o arunci
mai încolo
zeci de întrebări
în timp ce-mi plimb mâna peste abdomenul fierbinte
sub aerul rece al ventilatorului
să rămân doar o fotografie de weekend la final de iunie
nu vreau
Comentarii
Trimiteți un comentariu