**

ultimul trend în supraviețuire. o confesiune cu puls accelerat în care vocea mea devine vocea ta

„mi-ai vorbit prea clar și a durut. 

am închis telefonul. 

liniște. ca un zid. 

am deschis telefonul. 

mi-am făcut noi prietene să mă joc. 

două tipe de pe insta. 

una râde mult cealaltă își pozează fesele lucrate perfect. 

banal și reconfortant. 

îmi dau like. le dau haha. 

fără istorie. fără amintiri

mă prefac că am uitat. 

că ești doar o poezie veche. 

și totuși vocea ta ca un refren neterminat mi se încurcă în piept

ca o alarmă surdă

apăs amânare

ai dreptate. am mers prea departe. 

mă joc la limita suportabilului cu singura inimă care 

mi-a dat mai mult decât îmi imaginam

dar nu destul nu tot 

prea reală. prea fără filtre. tu. 

eu - un draft. netrimis. netrăit. nematurizat. 

te caut după ce somnul înghite tot ce nu contează

nu țipi. nu ceri. doar îmi iei. 

aerul. vocea. 

dar nu știu altfel. 

poezia ta e adevăr și adevărul mă termină. 

caut scuze

dau vina pe context - inuman

dau vina pe tine 

de ce nu lași fantezia să fie fantezie

la ce-ți trebuie realitate?

nu fac alegerile pe care le vreau. 

sabotez conștient două inimi. 

în felul meu încurcat, te iubesc. 

pare respingere. 

nu e. 

pare ușă închisă. 

nu e. 

îmi place să fiu în inima ta și 

deși nu se vede 

ești în inima mea

ca un incendiu care n-are curaj să ardă”