2024

ca apa îmi treci printre degete

se sparg farfurii în mâna mea. cu ochii aproape închiși și gândul la tine apă fierbinte dor și furie. ceramica pleznește în două bucăți egale. inima mea — în mult mai multe cioburi.


un an se închide sub pleoape. un an cât o clipă. cât o clipire. sunt tot acolo în dimineața aia când la 5.20 ai mărturisit atât cât ai putut. aceeași sufocare teamă să întreb mai mult. 

ca apa îmi treci printre degete.

deschid ochii și nu am nimic

decât două bucăți de farfurie




**

ciocnirea plăcilor tectonice face ca placa mai grea să se afunde spre centrul pământului și să se topească

în lava fierbinte totul se amprentează




dragostea prietenia visul

compunerea descompunerea recompunerea




în rest, scris spasmodic

zvârcoliri

sânge vâscos

cu tine în sânge




încă scriu despre tine

încă îți scriu

am nevoie să te țin aproape

pansament și bisturiu

ce doare, doare în continuare

dar poezia mai și repară

lipește bucățile mai puțin tăioase

atâtea lipituri n-am văzut niciodată




o instalație modernă de suflet fărâmițat




vânez ceva interzis

pe tine

frumusețea (cu tine)

tinerețea (lângă tine)

poezia perfectă (despre tine)

starea aia (sub tine)

care s-ar obține probabil prin alte

dependențe




pe mine

cea adevărată







**

nu-mi da drumul



ce nebunie aș face pentru o îmbrățișare de-ar fi azi ultima zi

dar știind c-avem timp, îl irosim cu tăcerea



nu-mi da drumul, ți-aș spune

e mult prea brutală această singurătate în care ne tăvălim zilnic



ai declarat război nuclear sângelui minții realității

mă-înțepi și te-înțepi

sângerare de ambele părți



să-ți spun simplu: mi-e dor

dar câtă teamă să nu supăr dinamica lumii tale



ce păpușar ține ațele astea fragile și ne râde în nas

să-i cer să mă elibereze

vreau să mă eliberez



sau o femeie liberă îți va părea prea puternică



copleșitoare această inimă îndrăgostită care nu vrea decât o singură poveste





**

scrisoare despre astre și puțin despre noi



niciun alzheimer nu va șterge din memorie anul ce se încheie curând. nemulțumirile dragonului sunt pe final și orice lecție mi-a predat, sigur am fost neatentă. ceva am uitat. ceva n-am înțeles. a rămas în mine doar ce mi-a plăcut

să te iubesc mi-a plăcut

să-mi imaginez că în anumite momente din zi gândurile noastre se întâlnesc

ori mă săruți ori îmi atingi obrazul ca-n filme (și ce filme am în cap cu tine, mă obsedezi and wtf, îmi place)

sunt aici dacă vrei să te iubesc, iar dacă vrei să te uit,

tot aici rămân

nu aștept, nici vreau vindecare

nimeni nu m-a înălțat și distrus atât în același timp. ce să-i faci, îmi plac electroșocurile

tortura ta e însăși viața



spune-mi: rămâi în iubire

și rămân

spune-mi: uită-mă, iubire

și rămân



nu-ți poate dăuna o inimă care rostește zilnic rugăciunile potrivite



anul următor e al șarpelui

o să curgă cică cu înțelepciune, stabilitate, creativitate și evoluție

dar eu tot cred că binele tău vine și de la mine și invers



zâmbetul tău când vezi că nu mă dezic

un berbec îndrăgostit nu-i puțin lucru, garantat



sunt veselă azi și sigură de locul din inima ta

deși marte e retrograd și nu am toleranță la nimic, iar venus a intrat în vărsător și luna în pești



îmi vine să-ți povestesc toate mărunțișurile zilei, chiar dacă astrele, ploaia, distanța se zburlesc



scriu pe tablă cu markerele mele de-acasă. am toate culorile în penarul verde de silicon marcat cu numele meu de mă întreabă ăștia
̶ doamna daʼ de ce v-ați luat penar cu laura?
̶ să știu mereu cum mă cheamă..



markerul nu mai poate. leșină. urmele lui întrerupte și scrisul meu grăbit cu spasme ar putea indica ceva dacă ți-ai bate capul cu grafologia. la ce folos

scriu și explic. mă pierd în chestii de viață. o dăm pe sensul vieții, pe izolarea de lume, că nu ne-ajută cu nimic. pricepe toată lumea cum e asta cu omul de rând și omul de geniu

toți vor să fie bifați în gașca geniilor. unul singur recunoaște că e de rând



nu vrea să facă nimic cu viața lui, doar să doarmă. orice altceva e prea mult



mă gândesc că am putea vedea un film împreună. alege tu și zi-mi când să dau play





**

hello



a stomac putrezit duhnește lumea asta de neînțeles din care nu pot să mă retrag

mă scârbește mă înfurie mă neliniștește

aș părăsi-o dacă nu aș avea niște rădăcini de sânge



politică pe stradă politică în cancelarie politică în clasă acasă pe facebook

pe lângă plânsul sâcâitor al unui bebeluș în noapte ajung până la mine din pereții umezi și reci ai blocului ca aburi etilizați revolta nemulțumirea unuia și-a altuia

fiecare cu puținătatea lui

fiecare cu memoria binelui și a răului personal

istorie neasumată educație ignorată patriotism de fațadă închisoarea minții toate produc indignare revoltă mă aprind încât totu-i sufocant peste tot

da da



și aici în inimă unde suntem doar noi doi

și aici aerul e pe aparate

în comă toată această existență

și furie

și singurătate

și zero control

și iar furie

și apoi mult dor nesfârșit agonizant dor

și cuvinte de dragoste pe care le șoptesc fără oprire sperând ca ele să intre în visul tău

și rugăciunea de a ierta insistența unei femei măcinate de problema apartenenței

și visul, da, visul

atât de real. parcă venise mama la noi parcă trăia și tata și trebuia să le spun cine ești și te-ai întins spre mine și m-ai sărutat și naivitatea noastră din altă epocă și pentru că eram paralizată m-ai mai sărutat o dată ca un bărbat care are nevoie de mine de dragostea mea și vrea să rămână memorabil în sânge. nu mi-a păsat de oamenii din vis. vino mai aproape, ai zis. și m-am agățat de gâtul tău cu disperarea celui care iubește pentru ultima dată sau a bolnavului care știe că are o singură variantă de tratament sau a înecatului care zărește în apropiere colacul de salvare.

nevoia de un simplu hello





**

pleonasm



berbec dependent – pleonasm

berbec agresiv – pleonasm

berbec fără răbdare, grăbit să mărturisească tot – pleonasm

berbec maniac al controlului – alt pleonasm

îmbrățișarea, sărutul ar corecta pleonasmul

ar rămâne doar delicatețea

și plânsul și rugămintea să mă păstrezi





**

fermentație



absența fermentează. bulele se ridică la suprafață. se revarsă. fără aer continui să respir retrasă în spatele ușilor

îmi repet că nu vreau nimic

că pentru unii aerul ar putea fi toxic

că toată această stare de mahmureală e o altă consecință a vârstei a unei proaste înțelegeri a vieții a menopauzei a epuizării simțurilor a încercărilor repetate de a mima alt timp altă identitate

ți-am mai zis, laura, nu mai încerca să rupi ritmul, ești ridicolă, renunță

la ce bun o piele netedă masată bine întinsă pe os mirosind fals a tinerețe

se vede bine ce ai de oferit

în oglindă adevărul se lăfăie râde - și nu cu tine - și pentru o clipă inhibă

descompunere e tot ce mișcă

dar bulele se ridică la suprafață

se revarsă

și femeia din spatele ușii nu mai vrea să-i spun cine e. zice că știe ea. că simte ea. că ea nu poate fi alta. nu mă mai aude. cu căștile în urechi sparge toate oglinzile





**

după ce plâng oamenii neîntâlniți



nu ne-a ieșit nimic nici întâlnirea nici despărțirea chiar nu știu după ce ai putea plânge într-o poveste a nimicului

după ce plâng oamenii neîntâlniți în neîntâmplările lor ?



scenarii obsesii vid noduri

atâtea noduri în numele unei iluzii

noduri în gât în stomac în gânduri în pașii pierduți într-o lume etichetată ca reală

noduri în cuvinte

în poezia asta

și în toate celelalte



cred că am înțeles încă o dată că nu te poți pune cu cel care te mușcă direct de inimă

te abandonezi mușchiul se zbate sângerează urlă

(precum azi un elev de la mincu care nu avea loc pe bancă lângă fumători și era să pocnească geamurile de la înjurăturile lui)

în noduri



au și neîntâmplările rostul lor să ne întristăm mai mult ori să ne iubim mai mult ori amândouă ori să plesnim sub povara lor



a noastră va fi împărăția





**

în adânc/ brutal



deseori mă întreb ce-o fi în capul meu, ce limbă vorbește sângele meu, ce înjurături spumoase ar putea rosti dacă i-aș spune că singurătatea e tot ce va cunoaște vreodată



nu te teme, singurătatea e tot ce știi mai bine!



să fii singur cu alții sau singur cu tine



să încătușezi totul sau să mărturisești ritmul sângelui



oare când faci un tomograf sau mă rog orice tip de poză la interior iese adevărul a ce trăiește sub piele?



să te decupezi din această realitate sau să te lipești nedorit altundeva



ce e mai b r u t a l



să continui să calci pe un pământ rece aspru bolovănos care îți freacă nervii tălpilor sau să o iei aiurea



o r b e ș t e



a i u r e a



să plutești un timp peste tot și niciunde



să nu existe nicio soluție pentru tine în niciun ungher al realității sau



să găsești soluția și să ți-o bagi în fund că nu e nimeni să se bucure cu tine



să reziști până la finalul zilei știind că mâine e la fel





(taci și strânge-mă în brațe și ca un iubitor de ape întunecate și necercetate coboară-n adânc și vezi ce monstru mă locuiește și dacă mă iubești să înotăm unul în apele celuilalt)





**

timpul se cuibărește ostil ca apa stătută de ploaie îngălbenește se-mpute îmbâcsește pielea cleios trece dincolo mănâncă din tot visul se dizolvă

și totuși ceva rămâne

ceva de neatins

absolut fără rest





**

să rămâi cu mine în toate clipele în toate conversațiile în toate frisoanele seara când mi-e frig de oboseală în toate îmbrățișările cu perna care memorează până și visul în toate melodiile care-mi plac doar mie

asta speram





**

mi-e dor cu mâinile și cu picioarele mi-e dor cu ochii cu gura cu fiecare geană mi-e dor cu sânii mi-e dor cu pântecul cu coloana arcuită mi-e dor

de toate mă dor





(“I want to swallow you, have you melt into me and flow through my veins.”)





**


ce mesaj să-i lași celui care tace

ce să-i spui celui care nu vrea să i se spună nimic

o tăcere de neînfrânt

o voință de neînfrânt

un destin de neînfrânt





**

asta înseamnă



descompunere în plin proces. cu fiecare celulă mai aproape de țipătul final.



orașul tot e în lucru. apartamentul ăsta al nostru tot în lucru. șantier. peste tot. praf. peste tot. suflet descompus. peste tot. nimicuri casnice. peste tot. nimicuri interioare. peste tot.



refugiu



nicăieri



nicio perspectivă niciun plan. mint. unul singur. să nu te abandonez. dacă asta înseamnă să nu mă abandonez atunci mă voi salva





**

haos



mi-am pus toate întrebările mi-am dat toate răspunsurile de care intuiția mea îmbătrânită dar nu prea înțeleaptă e capabilă am trăit toate scenariile în care faci și pași înainte și acolo în poveste am fost fericită când brațe s-au strâns în jurul meu



nesiguranță multă și



o lume care se surpă imagini care se sparg de câte ori clipesc în prag de nebunie mă iau în brațe și rostesc numele tău

până la sfârșit

haos până la sfârșit





**

renunță



mă frustrează renunțarea

renunță la tutun la alcool să faci copii sănătoși

renunță la toți bărbații pentru unul singur că așa e dragostea și astea-s normele

renunță la zahăr la plăcinte la covrigi să fii slabă și frumoasă în standardele în care lumea te-ar putea plăcea

renunță la somn ca să poți fi pe baricade mereu să lucrezi să nu se creadă că ești superficială

(n-aveți idee conduc un regat al superficialității)

renunță la tine ca să le rămână altora mai mult de supt

(de la atâta zahăr laptele meu e mai dulce carnea mea e desert)

sângele tău nu e al tău

viața ta nu e a ta

timpul tău nu e al tău

tu femeie nu-ți aparții

renunță

renunță

renunță

ai o emoție? renunță

ai un vis? renunță

ai o frustrare? renunță

ai nervi? renunță

îți bate inima? renunță

vrei prieteni? renunță

călătorii? renunță

să scrii? renunță



nu e timp pentru visare

nu e timp pentru altă iubire



îmbrățișează tiparul

și

renunță





**

ce e cu noi



suspendată în iluzia că locul din inimă nu mi-l ia nimeni adorm și mă trezesc în aceeași viață de care sunt legată cu sânge

da știu sângele ăsta l-aș putea lua cu mine oriunde m-aș duce



spune-mi cum apune la tine soarele cum pulsează orașul cum acceptă sângele tău diminețile patul gol cearceaful mototolit în singurătate de nimeni legat



spune-mi



ce-a fost cu tine



ce-a fost cu mine



ce e cu noi



în inimă sângele intră rostind un singur nume și nu renunță așa ușor



nu renunța nici tu





**

ceva de toamnă



ca o insectă agasantă care a dat roate a bâzâit s-a agitat fără prea mult randament și apoi cineva a răpus-o



toamnă nostalgică cu muncă cu singurătatea obișnuită sub piele acolo unde nu poate pătrunde nimeni unde nici eu nu sunt stăpână absolut



cum se simte pe margine poate știi și tu

te port cu mine cum port tatuajul

mereu acolo mereu evident mereu în puls în respirație în curgerea sângelui în curgerea timpului



retrasă în cel mai ascuns colț al sângelui rememorez și mă întreb dacă am înțeles corect ori am visat dacă acolo înainte unde ne tot îndreptăm e ceva rezervat pentru noi dacă noi are formă și chip



cine vom mai fi unul în fața altuia când ne vom întâlni sau sezonul ăsta nu se va filma niciodată



da știu e o problemă de apartenență. nu poți atinge ce nu-ți aparține. nu vrei să joci în filmul altuia. o nebunie e tot ce trebuie să trăim

o hemoragie internă totul

o prăbușire dacă renunț la firul ăsta fragil al rațiunii.

neliniștită mereu

în război mereu

cu sensibilitatea mereu

camuflată sub solzi de reptilă invincibilă.



sub piele, doar o femeie care tânjește după poveste



lasă-mă să-ți scriu să călătoresc cu tine lipit de inimă încă puțin





**

despre fracturi și alte nimicuri



a exista sau a nu exista prin altcineva asta să fie întrebarea sau e doar o iluzie a fericirii

ce rol avem noi în zâmbetul de pe chipul lui de pe chipul ei



o fractură e totul



cea mai la îndemână haină - indiferența

umbli ca un autist pe străzi printre oameni prin propriul sânge refuzi să înțelegi emoția îți repeți că ești defect și interpretezi greșit și că vei pica examenul la comunicare.relații.umanitate



să ne potrivim bătăile inimii respirația trezitul de dimineață atingerea de sub duș gândul către celălalt ăsta e basmul. se predă peste tot și ne place de parcă e amandina interzisă



o fractură e totul





**

teamă



să te vindeci să te reașezi în matcă să chemi sângele înapoi - nu. celulele ori se multiplică ori fac spume ori se mănâncă între ele. un nume înmuiat în sânge ca pâinea pusă în ciorba fierbinte se dezintegrează se face una cu tine



de unde până unde eu



de unde până unde tu



șansa de a-i păcăli pe toți - tragi fermoarul și te avânți în lume.



sub piele însă se adună tot mai multă nebunie tot mai multă frustrare nepotrivire teama că nu ne este dat să fim cu adevărat fericiți. un mare simulacru e totul



probabil tot teama nu ne lasă să vorbim. ne facem scenarii despre durere câtă am fi în stare să sădim unul într-altul



mai multă durere decât dragoste



mai multă durere decât dragoste



mai multă





**

mai trebuie ceva



ce faci cu ce te mănâncă pe dinăuntru? ce faci cu arderea? cu tot ce augmentează vulnerabilitatea? te prefaci că nu există? sau te lași consumat

ok. te-ai prins că poezia are nevoie de cărbuni încinși și ce ți-ai zis ia s-o băgăm pe fata asta într-o stare să facem focul puțin mai mare să vedem până la ce temperaturi poate trăi



și uite că poate trăi

nu e tocmai viață

nu e tocmai moarte

nu e

dar e

ceva cu gust de metal

probabil antimoniu din hainele luate de pe shein



atât de adânc până în hipocentrul intimității

atât de adânc că s-au schimbat parametri importanți



și eu unul dintre miliardele de nemulțumiți care tot cer și tot cer și tot cer și nimic nu le asigură suficiența

eu nu îmi sunt suficientă tot ce mă înconjoară nu îmi este suficient oamenii muzica filmele munca poezia

mai trebuie ceva





**

o poezea



sub cerul blânduț și neputincios în fața tristeții picioarele gonesc spre mare.

el își etalează frumusețea lumina eu îmi țin lacrimile cu greu.

picioarele gonesc să scape de furie de tine

de tine nu scap

în viața asta

în nicio viață

te visez atât de clar

și mă trezesc panicată de cât de viu ești în mintea mea

atingerea din vis e prea reală

atingerea

e atâta tăcere mângâietoare în drumul ăsta spre mare.

pielea și frisoanele

pielea și marea

pielea și nisipul

pielea





**

nu pot



m-ai păcălit să intru în cursă și când viteza ți-a întors stomacul pe dos

m-ai lăsat singură pe pistă.



eu nu pot pleca de aici.

eu nu pot pleca de aici.

eu nu pot pleca de aici.



singurul loc unde vreau să fiu până la final.

am luat piciorul de pe accelerație

mâna de pe volan.

curgerea.

fluiditatea timpului.

fluiditatea inimii.

nicio altă inimă prin preajmă.

și totuși



eu nu pot pleca de aici.





**

fagure



precum mobila de la ikea să despachetezi o femeie bucată cu bucată șurub cu șurub și apoi să o montezi singur și să-ți pară că e doar meritul tău că ea e atât de frumoasă

materialele dulapului dvs: mdf hârtie laminată pal umplutură din carton cu structură de fagure (100% reciclat)

bullshituri

o femeie ca un fagure - cea mai bună structură pentru eficientizarea spațiului emoțional

da

să organizăm interiorul

interiorul interiorului

să construim un fagure în alt fagure în alt fagure

să depozităm cumva tot ce nu se poate depozita





**

pe lamă de cuțit



fiecare frântură din timp în care nu te găsesc e o lamă de cuțit tocită știrbită ruginită



și tot mai sper la o zi când vei veni și-mi vei spune ce-a fost asta





**

singură fără spectatori



ca un arc care are nevoie de blândețe ca să-și revină din atâta întindere

inima asta lacomă și ridicolă

uite-o cum își plimbă prin caniculă rănile



e cineva care nu știe ce efect are căldura asupra sângelui asupra cărnii sfâșiate



ca-ntr-o cușcă violent de mică singură într-o zbatere fără spectatori





**

despre vulcani



ai văzut cum erupe etna?

foc în aer

foc pe pământ

arderea nu poate rămâne în interior

ea trebuie să zdruncine lumea să iasă afară să transforme



e mult și fără nume între coaste

când în vene lava clocotește



e mult și până la firul de păr

chiar dacă scuipi într-un poem



apă sulf mult dor și nesfârșită teamă



durerea definește viața

atâta lucru am învățat din tot ce-am trăit

ce doare e viu

ce doare ar putea fi nemuritor

și tăcerea poate fi



în fața tăcerii tale și etna și-ar reține lava în interior



de ce să nu riști durerea de a iubi pe cineva

să iubești până te arde

până te doare

până aduni cenușa





**

bullshituri emoționale care nu pleacă nicăieri

ca un vierme sapă fără oprire

mă și întreb oare unde vor să ajungă

cât de adânc poți coborî în spiritul unui om

până unde poți fi stăpânit

de la un punct ar trebui să fie ilegal să te bagi într-o ființă

în dragoste se încalcă mereu dreptul ăsta la intimitate încât nimeni

nu mai are viața lui

trebuie să împarți aerul cu celălalt

lumea cu celălalt

sângele cu celălalt

și la ce bun acest abuz asupra inimii dacă nu rămânem în preajmă

să admirăm cucerirea



(uneori scenariile se întunecă

mintea se întunecă

un coșmar totul)



infiltrat în sânge cum poate nici n-ai vrut

vezi ce puteri ți-au dat ursitoarele

nu te simți vinovat că ai îmbolnăvit un om

că aproape ai promis dragoste când nu aveai dragoste



nu există leac țin să-ți spun

nu se poate separa sângele bolnav de cel sănătos



atât de neglijent

cum ai putut





**

nu-i corect



trece timpul și nu înțeleg mare lucru. când eram la grădiniță primul băiat care mi-a vorbit despre dragoste și nu oriunde ci la toaletă stând pe oliță mi-a promis și veșnicia iubirii și căsătoria și tot paradisul. ne-am revăzut mult mai târziu când eram liceeni și ne amuza amintirea primei iubiri. vântul praful și promisiunile.



apoi au fost alte vârste fără olițe dar tot cu promisiuni unele au ajuns până într-un punct altele nu. iubirea însă mereu a bătut la ușă obraznică vrând să roadă puțin din liniștea mea.



acum tu. fără promisiuni. fără cuvinte. doar tăcere. mă întreb dacă exiști dacă nu cumva am inventat eu sămânța acestei nebunii dintr-o nevoie acută de adrenalină.



și mă irită un gând. de ce nu trece și dragostea cum trece timpul cum trec norii cum se trece omul cum se trec florile chiar și stelele. iubirea ta dacă a fost s-a trecut de mult. nu-i corect să rămân singură sub piele arzând





**

din tren



de căldură nici trenul nu are viață dar îmi dă timp să mă cuibăresc în gânduri cel mai probabil nefolositoare. mă întreb dacă există un aparat de măsurat singurătatea. soledadmetru. sună mai bine în spaniolă. nu ne-ar folosi la nimic dar ar fi fancy. o chestie de fiță printre suferinzii de inadaptare.



starea asta nedefinită ca o ștampilă învechită cu animăluțe dintr-alea luate de la lidl. la mine sigur s-a folosit cea cu dino de parcă am dispărut din lumea asta dar nici în alta nu am apărut.

aici cu mine nu se întâmplă nimic. tranzitez între afară și înăuntru cu un stil ce nu se cheamă nici moarte nici boală nici revoltă nici fericire nici într-un fel

laura pur și simplu nu ești



se întunecă și trenul pare că prinde viteză. soarele se zvârcolește pentru ultimele minute. arderea lui la apus e erotism pur. sfârâie. ca pielea fierbinte dimineața sub aerul încă rece.

în sânge mereu o luptă a posesiunii

nu vreau să-ți mai spun nimic despre inimă despre sânge. clar nu dai doi bani pe sentimente și irosim cuvinte. am să te mint. ești o excentricitate a vârstei așa că poți trăi liniștit mai departe fără durerea că ai dereglat un om. ce de minciuni suntem în stare să ne spunem doar ca viața să se rostogolească mai departe măcar cu viteza trenului vara la 43 de grade pe șinele care se topesc și cu vegetația arzând împrejur

pământul e încă în viață noi suntem încă în viață eu sunt încă în viață sunt și în dragoste dar nu trebuie să știe nimeni

tu și apusul. frumusețea care rămâne în suflet





**

ce porcărie


dureros să respiri între două lumi ambele carnivore ambele posesive să vrei să locuiești într-un loc special dar să fii trecut pe lista locatarilor nedoriți ori incompatibili ori prea gălăgioși și mă întreb până când trăitul ăsta așa și de ce e legal ca cei care nu au dragoste de dat să ceară dragoste să vorbească despre ea

ți-am zis că te-aș fi lăsat să-mi săruți pielea până se destrăma să nu fii obligat să mai vii o dată să ne consumăm până am fi devenit alergici să ne iubim până ne îmbolnăvim până va fi imposibil să ne mai apropiem

ce porcărie tristețea asta





**

t.a.t.u.a.j.



ne naștem cumva după același tipar toți, ne încadrăm la început în același ritm, dar nu durează mult până ne descoperim inima și ascultând-o vedem că zvâcnește cum vrea ea sau cel puțin a mea. prea nesupusă. ne construim o viață, copii, familie, stabilitate, un pământ al nostru pe care îl locuim frumos, așa cum am învățat în toate școlile prin care am trecut. dar femeia asta născută ca o războinică care arde și în somn, mai are și o viață interioară, mai are căutări, mai are întrebări, nu e totul așa fix, așa clar cum pare la exterior. să vrei să fii prietenă cu Marele și Tarele Universului pe care câteodată îl bănuiești de inexistență sau de care, în alte ocazii, ești absolut sigură că e în coasta ta; să vrei să creezi mai mult decât viață așa cum stă în definiția femeii, pur și simplu orice atingi să se transfigureze. viața celorlalți, cuvintele. dar cu cât te consumi, devii mai conștient de trecerea timpului și nu știi ce să ceri, pe ce să insiști spre final. ce-ți mai trebuie? ce e fericirea asta atât de supralicitată? vine din dragoste? asta de la suprafață sau o altă dragoste? o ultimă dragoste? captivă la interior, trăită sub piele, visată. doar o iluzie, doar coborâre în infern sau calea spre fericire? ne transformăm continuu fizic, o frumusețe care crește și descrește după reguli imposibil de combătut. să cauți frumusețea, cea mai mare iluzie a fericirii. sexualitatea? în ce fericire crede carnea? și nu-ți rămâne decât să iei cu tine toate angoasele, obsesiile, imperfecțiunile, frumusețea și urâțenia și să faci ultimii pași. îmbrățișează-te și ia-o de la capăt dacă se poate.





**

după film



alain delon în samuraiul sau cum să dai sens tăcerii. câtă tensiune din nimic. ai putea lua lecții deși nu cred că ține de marea artă a actoriei. aveți doar o zodie tâmpită. și cum de la el nu aștept nimic pare că-l plac mai mult ba chiar îl înțeleg mai adânc.





și pe el îl iubește cineva până la sacrificiu. și el fuge de dragoste căci s-a autoeducat în austeritatea unui ronin și nu-i permite pielii să ceară ceva



mai degrabă moartea decât o îmbrățișare trăită fără bariere





**

spune-mi ce sânge ai



nu contează cum locuim, unii lângă alții, unii peste alții, câtă gălăgie facem împreună, singurătatea își construiește metropola cu viteza luminii. sângele se revoltă. strigă. refuză supunerea fără nimic la schimb. nu poți să-i dai dramă la kilogram mai multă decât valoare adăugată. cine a trăit între aceste ziduri, știe cât de greu poți păcăli sângele înverșunat, suprasaturat de autosuficiență, de politica posesiunii, să mai stea, să respire sub dictatura lui gratis e tot ce-mi aparține.



care e numele tău, îl întreb și sângele se uită la mine bezmetic.

o identitate care îl strânge

animalul suferă. tiparul, controlul, posesiunea, zidurile, nodurile. adulmecă sălbăticia, libertatea.



oricine se apropie ba experimentează tehnici de dresaj, ba ridică pereții și mai sus, ba atac și retragere. atac și retragere. un fel de sex întrerupt



ori el ori tu



cine vrea să fie templul în care sângele să-și spună rugăciunea? cine vrea să epicentrul furtunii?



cine are generozitatea, răbdarea, loialitatea, curajul de a rămâne o viață și o moarte și o altă viață și tot așa în dragoste



cine vrea cheia casei de nebuni trebuie să știe că e ilegal să iubești puțin, să torturezi mult, ilegal să otrăvești sângele când el vrea să se strecoare printre gratii, să râdă de unul singur, să danseze de unul singur. sângele nu are gen, are fluiditate, poate să se întoarcă în sine nelimitat. curgerea lui e biologie + poezie, curgerea lui e libertate, erotism, control. sui domini. spune-mi ce sânge ai ca să-ți spun cine ești





**

a mea



e ceva din sălbăticia fiarelor în tine. atâta tărie. pândind de la distanță în întuneric. master of silence. așteptând momentul când prada e peste măsură de vulnerabilă că doar văzându-te ar putea sângera. oare experimentezi plăcere când vezi cum mă tulbur cum mă devorează viermele de mi l-ai ascuns în inimă



[legată de mâini și picioare în vis nu văd decât ochii care investighează pielea și la final dau sentința: încă nu



cum ar fi oare dacă te-ai apropia]





aș vrea să știu dacă te doare că nu mă ai. atâta bucurie mi-aș dori. durerea ta egală cu a mea. [și totuși nu vreau să te doară nimic și totuși să te doară vreau] să facem o competiție a inimilor frânte

ba a mea e mai frântă ba a mea



ba a mea

a mea





**

și asta e culmea



„channel intensity positively in your relationship” it says or „you will be angry with your friend”





să vrei să știi totul despre celălalt și să ajungi să zici mulțumesc universului că există horoscop și să te minți că te-ai împăcat cu nimicul și că ieșirea din labirint e un fleac iar a rămâne în poveste e doar o alegere



când sângele arde în legea lui primitivă creată pentru suflete magneți nu mai controlezi nimic nu alegi nimic și dai dracului și rațiunea și vrăjelile cu mindfulness



să vrei să trăiești cu cineva de mână toată viața să visezi că noaptea cineva îți scrie și să întrerupi somnul să te rupi de matrice așteptând



asta e culmea



să-ți fie frică de ce-ți dorești și să-ți dorești să-ți fie frică



asta e culmea



am visat că m-ai gâdilat până m-am pulverizat



și asta e culmea





**

altă matinală



visul uneori e plin de sânge și mă întreb pe cine am ucis împotriva cui se întoarce mintea și pe cine pedepsește pe cine elimină din joc sau poate nu e crimă sau poate nu e rană



doar carne visând carne



mult prea tulburător să vrei să manevrezi utilajele subconștientului la un nivel atât de adânc să știi totul absolut totul despre tine chiar și în vis



uneori sângele mă urmează și ziua ca un bolnav nici cu chef de viață nici de moarte îl privesc și așteptăm împreună





**

cine sunt eu



tac odată cu tine, dar nu, nu e dispariție, nu, nu e furie și nici absența iubirii, ci doar reacția sângelui respins. și, da, poate nu mă respingi, și, da, poate nu-ți sunt indiferentă, poate doar vrei să mă opresc din tot și să mă las atacată când vrei tu sau poate sau poate sau poate [noaptea, ultima frontieră a lucidității]



o haină care nu-mi vine, tăcerea, care nu e a mea dar mă înghesui în ea conștientă că în curând vor plezni cusăturile



peste 150 de zile de la prima mușcătură sângele se prelinge traversează orașe își caută agresorul se întoarce nemângâiat în matcă respiră și vrea s-o ia de la capăt



un timp ce pare nesfârșit un timp al visului al zbaterii în vis un timp al unei îmbrățișări visate un timp al amăgirii cu scenarii în care


vorbim până la epuizare

ne plimbăm ca niște copii siamezi fără restricții

ne retragem în locul ăla fără oameni unde

jocul continuă

în sânge

pe piele

în bătăile inimii

în respirație

pe buzele arse



depun mărturie că sunt nebună și fără leac. mi-am lipit planete pe sâni în căutarea locului perfect și dacă mă lași singură și în vis mâine se curăță la duș și va trebui să lipesc altele în alt loc perfect



aproape aș putea deveni poetă porno la cât erotism pricep eu din nimicul dintre noi. nu râde sau râzi cândva râdeam împreună



da, cu tine aș putea fi imatură aș putea fi eu aș putea afla cine sunt eu





**

niște prostii



mda, bine, nu pot să ascult aceeași muzică pe repeat, chiar nu pot sau chiar n-am voie, n-am înțeles, că așa a zis el, e destul că trăiește pe repeat toată ziua, munca lui, proștii lui pe repeat toată ziua, bine mă, oprește mă muzica aia că nu mai am nevoie de nimic, gata veniți la masă, serviți-vă din ce femeia asta care nu are voie să asculte muzică pe repeat vă oferă cu picioarele ei umflate de stat degeaba, cu inima ei pleznită în bucăți de la prea multa afecțiune oferită cu mâna care ține ori berea ori telecomanda



muzică pe repeat, nu e voie, dorințele ei, niște prostii, munca ei, povestită prea tare, filmele ei, porcării, viața voastră, responsabilitatea ei pe repeat



femeia asta care mușcă din ea în fiecare zi care hrănește cu carnea ei două suflete nu din sacrificiu ci din credință pură și multe alte suflete care nu-i aparțin dar care rod din ea cu poftă femeia asta pe care nu reușesc să o mângâi destul să o înțeleg mereu să o accept cu toată arderea ei cu toată zbaterea ei pe care o cert zilnic pentru orice imperfecțiune pentru tot ce sângele ei urlă pe care mă doare să văd că o confundați deseori cu o piatră [mami dar tu plângi vreodată? mami tu te simți nefericită vreodată? mami pe tine te-a speriat ceva vreodată?] are nevoie de combustibil ca să ardă pentru fiecare zi după zi





**

orice-mi vine să-ți zic



am predat săptămânile trecute ultima noapte la a 11 a și niște eminescu și arghezi la a 10 a și tot poezie la a 9 a și am și citit multă poezie contemporană ba în clasă ba afară pe bănci pe bordură pe iarbă și peste tot gânduri despre singurătate despre dragoste despre compatibilitate despre cât doare distanța despre cum poate trăi un suflet fără alt suflet pe care-l simte atât de al lui



și-mi venea să-ți scriu că o mare iubire se pierde dacă lăsăm frica să-și facă de cap

și-mi venea să-ți scriu că o femeie ca mine poate înțelege orice frică deși pare atât de curajoasă

curajul e o frică care mănâncă din ea însăși

și-mi venea să-ți scriu că o femeie ca mine are nevoie de cineva cu mai puține frici decât ea

și-mi venea să-ți scriu că mi-e teamă să dau un sens gesturilor tale. numele tău la story un miracol precum lacrimile unei fecioare din icoane. nu râde. e chiar o comparație simpatică

și-mi venea să-ți scriu că mi-am cumpărat fake tatoo de pe shein și-mi imaginez că fiecare planetă lipită pe coloană este un loc unde ne putem întâlni și uite că vântul adie iar pielea tresare planetele se zgâlțâie încât până seara și întâlnirile astea se anulează

și-mi venea să-ți scriu că astrele te atenționează despre sănătate și suprasolicitare în muncă și mă irită că astrele nu știu deja că eu nu vreau să te doară nimic

și vreau să-ți scriu că te-am mințit. nu te vreau de două trei ori. nu vreau să primești în sângele tău pe nimeni mai real decât mine. nu vreau puțin. vreau totul. conexiunea frisoanele intensitatea aproape de stop cardiac atingerea conversațiile prietenia râsul ironiile dulci îmbrățișarea sărutul îmbrățișarea sărutul îmbrățișarea sărutul abandonul în sângele celuilalt îmbrățișarea sărutul

și apoi



ce-ai zice dacă într-o dimineață ai primi un mesaj te iubesc

și în dimineața următoare alt mesaj te iubesc

ce-ai zice dacă a treia zi ai primi un mesaj te iubesc

și în a patra zi alt mesaj te iubesc

dacă în a cincea zi mesajul de dimineață ar fi simplu te iubesc

iar în a șasea iar te iubesc

și aș putea să o țin așa la nesfârșit nu doar aici în poezie ci chiar ți-aș trimite zi după zi acest te iubesc cu care am încărcat pagini aerul sângele hainele căștile drumurile rugăciunile



norocul tău că sunt o femeie cu frici și cel mai mult mă tem să nu te pierd definitiv



pe aici iar a mai venit o noapte și o altă dimineață și orice-mi vine să-ți zic țin pentru mine un timp





**

crampe



îți vine să crezi? crampe musculare cerebrale cardiace gastrice de dor. mă doare și uterul pe care nu-l mai am. tot de dor. mai e oare ceva în mine nedureros de dor? deși locuiesc în trupul ăsta de atâta timp tot mă surprinde cum o simplă vizită pe story îmi reconfigurează organele îndrăgostite parcă pentru prima dată în viață



nu râde. am crampe și-mi tremură genunchii

și nici respirația nu știu unde a plecat

și verific de zeci de ori dacă tu ești cel ce se strecoară lent spre mine



nu zic nimic

nici că înțeleg

nici că nu înțeleg

nu respir

nu mă mișc

nu interpretez



doar mă las sfidată de surprizele vieții intimidată până la crampe



am găsit ceva de băut prin casă. gheață și multă tărie și unghii și poezie din cărțile luate de la bookfest și meet joe black a nu știu câta oară zilele astea



aproape că îți dă speranțe când vezi că cea mai distantă rece impenetrabilă ființă moartea însăși poate iubi poate risca în jocul vulnerabilității. când brad pitt e atât de frumos de prost și nu știe ce se întâmplă cu el cu trupul furat și acum excitat când fata îl sărută mă gândesc ce proastă eu dacă te-ai apropia





**

145



unghiile mele
așchii
răni pe esofag


pielea mea
arsă
deshidratată


sub adierile matinale
excitată până la durere



sânge piele carne dezgolită carne zdrobită sânge care se pierde care țipă numele tău piele care arde inimi și pipote în sânge bagă degetele în sos gustă



aici în sângele meu e cel mai bine. aici în fierberea asta este tot ce ai căutat



inima mea
carne tocată
de două ori
de trei ori
de patru ori
de cinci ori
de șase ori
de șapte ori
de opt ori
de nouă ori
ei, hai, numără tu mai departe
să zicem până la 145





**

scrisoare auzită la capătul nopții



„vrei să-ți scriu ce simt dar nu ești pregătită pentru asta.

să-ți spun ce scenariu de viață visez dar nu ești pregătită pentru asta.

să vin să te iau în brațe dar nu ești pregătită pentru asta. nici eu

și mi-e greu să-ți spun lucruri clare tranșante când totul e doar o frustrare prelungită o nebunie

cum să fiu o alegere fără să port povara ei



în rest nu fac nimic deosebit nu am povești cu care să te surprind muncesc obosesc dorm scrollez socializez mai mult sau mai puțin după cât de frustrat sunt



dar da îmi place că scrii că-mi scrii că mă scrii în toate formele

că ți-e dor că mă vrei și că vii

mă și sperii când vii

nici nu respir când vii să nu mă adulmeci și să mă găsești

mă sperii și când nu scrii

cum mă sperie începutul mă sperie și posibilitatea unui sfârșit



(și nu mă ironiza. și bărbații puternici pot fi inhibați speriați de emoții până la împietrire

și nu te înfuria. e destulă durere între noi. nu împunge. durează adaptarea)



mor cu tine (de plăcere, să priceapă berbecul) când te dezbraci pentru mine în poezie când aproape mi te dai toată în câteva cuvinte și totuși rămâi nevăzută și mai că pot să-ți simt respirația cum se frânge sub mine tu te frângi sub mine pentru mine dar apoi



mor cu tine de nervi că încă n-am curaj să lupt pentru inimile noastre vulnerabile de 600 de kg dar nici lupta nu este corectă că nu pot să reduc distanța să schimb imposibilul în posibil să elimin câteva date nesuferite ale problemei și nu pot să nu



mor cu tine de teamă că sunt prea puțin că nu mă vei alege oricât te-aș aștepta că într-o zi poezia nu va mai fi despre mine sau că ne vom răni prea tare



și poate că da o să recunosc într-o zi că te iubesc compulsiv te iubesc de la începuturi și mai e mult până la final pentru că n-am consumat nimic din iubirea asta de prost ce sunt de timid ce sunt de înfricoșat ce sunt de frustrat ce sunt de nehotărât ce sunt. intensitatea mă tulbură atingerea pe care o poetizezi atâta mă tulbură și dacă am îndrăzni să facem un pas n-aș mai vrea înapoi în lumea asta voi vrea să fii doar a mea să fiu doar eu definitiv lumea ta să fii doar tu definitiv lumea mea. în lumea ta nu e loc, nu. prea mulți oameni în lumea ta iar eu vreau o lume pentru doi cred că asta mă încurcă cel mai mult



n-o să-mi cer scuze pentru ce fac sau nu fac dar dacă mă auzi acum înseamnă că mă înțelegi și ai răbdare”





când tot ce am e visul și o tastatură. nu te supăra dacă pe unde n-am înțeles am pus de la mine. traducerea infidelă a unui vis este o formă de supraviețuire





**

sunt poate prea mult



nu puțini pași am făcut spre tine dar cum nu mă alegi niciodată doar mă regreți speriat intimidat copleșit rămân cu o singură întrebare

ce suntem unul pentru altul



printr-o combinație de forțe inexplicabile iubirea rămâne intactă ceea ce a crescut în inimă nu descrește chiar dacă meritai o exmatriculare din intimitatea sângelui la câte absențe nemotivate ai strâns



nu sunt furioasă. fără crize în fața ratărilor. nu-mi place termenul. să le zicem mai bine lecții. cineva îți predă ceva important și tu îi mulțumești învățând. ca la școală



sunt o femeie care zice mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat până acum dar mai ales pentru nimicul absența tăcerea care mi-au verificat limitele curajul nebunia sentimentele



sunt o femeie nebună

sunt o femeie curajoasă

sunt o femeie îndrăgostită

sunt poate prea mult



sunt o femeie care nu se resemnează. alt cuvânt care nu mi-a plăcut niciodată. să fii viu înseamnă să fii într-o continuă luptă. cum justifici altfel curgerea sângelui



dar cred că voi fi o femeie care o să tacă mai mult



[dacă ai fi venit ai fi descoperit că știu să tac. doar în poezie vorbesc fără încetare. poate aș fi râs. mult. nervos. să ascund emoția. aș fi povestit nimicuri. te-aș fi privit mult. fix în ochi ori pe ascuns. n-aș fi întrebat nimic copleșitor. aerul ar fi fost copleșitor. suficient. n-aș fi cerut nimic. tu ai fi fost totul. universul. tu ești totul. universul care mă strivește. mă reduce la tăcere. tu. totul.]



mulțumesc pentru tot ce mi-ai spus dar mai ales pentru ce nu mi-ai mărturisit căci acolo e sursa poeziei

ai vrut să-mi dai un boost și poate ăsta a fost tot planul. mi l-ai dat

ai vrut să fii în cuvintele mele acum ești

ai vrut să știi dacă mă mai locuiești acum știi



e frumos să fii iubit de poeți.

e intens.

e aproape infinit.

ei exagerează totul. ei s-au născut exagerați cu o inimă exagerat de mare cu o disponibilitate emoțională exagerată poate chiar fără limite. ei sunt exagerat de obsesivi de visători de ridicoli în exagerările lor



[în exagerările mele ridicole am crezut că vrei să te aleg]



mulțumesc pentru visul livrat pentru tortura unui vis tortura unei speranțe tortura propriilor cuvinte tortura unei așteptări tortura poeziei



o lecție e totul





**

tu în zeci de scenarii



ce mi-a rămas în cap din spectacolul de teatru de ieri

că fiecare dintre noi avem un dulap imaginar în care așezăm frumos pe umerașe toate dorințele noastre tot ce visăm tot ce ne trebuie ca să fim întregi

cine mai suntem noi fără acel dulap



n-am înghesuit multe doar o călătorie două trei o carte cu numele meu și

pe tine în zeci de scenarii



seara mă închid în dulap dar după câteva ore de somn tresar și-mi țin respirația

nu știi niciodată dacă dimineața cineva te așteaptă sau te ignoră

lumea asta se dezintegrează și mi-e teamă că în curând n-am să mai înțeleg nimic și mă sufoc așteptând





o sârmă ghimpată, tăcerea, face ravagii. nu zic că nu se poate trăi, se poate, dar ce gust de sânge





**

decât teste pentru mâine mai bine îți scriu



nu sunt o femeie frumoasă – îmi repet din adolescență de când băieții pe care îi plăceam alegeau mereu tiparul cu care nu mă potriveam.

mi-am zis frumusețea e altundeva și-am perfecționat mușchiul inimii să iubească mult să dăruiască fără număr să rămână stâncă în furtuni. rezistența pe primul loc. dar uită-te tu ce gelatină proastă sunt

nu sunt o femeie frumoasă – goală acum în oglindă mă înspăimântă și mai mult liniile cărnii care se îndreaptă prea repede spre data de expirare. trupul ăsta pe care nu l-am iubit niciodată destul

nu l-am privit niciodată destul

nu l-am prețuit ca altele ca pe un templu al frumuseții

trupul ăsta se răzvrătește și în ultimul ceas al valabilității lui cere totul



și totuși dacă dai pielea la o parte sunt o femeie frumoasă sunt o femeie a contrastelor sunt o femeie îndrăgostită și ce poate fi mai frumos decât o inimă care bate pentru o altă inimă sunt o femeie smintită care face iar planuri să testeze zborul atât de dureros

nu-mi lua tot

orice lovitură îmi va lua tot

dă-mi tot

sunt o femeie lacomă emoțional



ce contează frumusețea mea când a ta e prețioasă fii tu frumos pentru amândoi ca cel mai fin coniac frumusețea care se bea beția



dar tu vrei frumusețea care nu doare care nu se simte intrusă

pașii mei lângă ai tăi, degetele împreună, zi după zi noapte după noapte, respirație lângă respirație, carnea să recunoască doar mâinile tale, zâmbetul arcuirea gâtului arcuirea spatelui arcuirea absolută fiorul dansul cafeaua de dimineață coniacul de seară, toate sub ochii tăi

vrei toată povestea tot controlul toată posesiunea, îmi zic,

mai mult decât loialitatea unui sentiment pe care îl proclam



îți par ipocrită? o femeie care se divide între două lumi nu poate fi o femeie frumoasă? dar poate fi iubită măcar cât te iubesc eu?



să ne grăbim unul spre celălalt ca moliile atrase de un tricou transpirat în aerul cald de vară





**

o inimă de 600 de kg



doare tot ce scriu. cu inima pe masa de operație. o studiez cu meticulozitatea și curiozitatea celui mai bun chirurg care nu se satură de explorat sângerarea și cauza ei



(balena albastră are o inimă de 600 de kg. gândește-te câte se pot îngrămădi în 600 de kg. ai putea învia sau ucide pe cineva cu o dragoste de 600 de kg? cred că oamenii mor de la mult mai puțin)



doare tot ce nu scriu. în interior deja hiroshima și nagasaki își numără victimele și incredibil câtă moarte câtă pierdere cât fum îmbracă ce-a mai rămas în viață




cui îi mai arde de somn când ceea ce e de trăit are gustul sângelui ars. 600 de kg de inimă arsă sau poate mai mult



cine-ar vrea să fie atât de vulnerabil să îmbrace în loc de piele atâta vinovăție atâta frustrare și un nedefinit și violent dor? cine are inima mai mare?





**

când oamenii își beau cafeaua și se pregătesc fără prea mult chef să se predea sistemului să depună efort ca universul să nu iasă din ritm



nimic nu poate fi mai plăcut decât sfidarea ritmului_visul_visul care rămâne



scrie-mi despre zilele tale obișnuite despre oboseală despre somn cum poți dormi în singurătate cum poți visa în singurătate cum poți rămâne în singurătate



scrie-mi despre ce știu mâinile tale să facă dincolo de atingerea tastaturii de controlul volanului de manevrat cu grijă aparatul de ras



cum s-ar mișca o femeie sub mâinile tale



scrie-mi despre ce nu poți rosti de teamă că te-ai autodistruge există cuvinte pentru orice intensitate există cuvinte pentru dragoste există timp pentru dragoste



să nu scrii cu semne de punctuație în dragoste ele sperie blochează curgerea



urăsc punctul



virgula pare un compromis



scrie-mi de-a valma ca tot ce trăiește sub piele



scrie-mi despre întrebările cele mai crude care pe mine mă desființează iar pe tine te aruncă în disperare despre dinamica scenariilor care nu se potrivesc în sistem



există cuvinte pentru întunericul din noi



există și dragoste în noi



scrie-mi că poți ierta atâta insistență

atâta nebunie

atâta poezie





**

nervi



noapte cu lună plină și dimineața scriu în jurnal gânduri care mă sperie. o descopăr fremătând pe femeia asta fără uter despre care te întrebi oare ce e de făcut cu ea. cu siguranță dragoste



notat: m-am trezit cu o dorință nebunească de a fi goală lângă tine, de a mă lipi, de a mă pierde în tine. nimic din noi să nu mai rămână întreg. să ne distrugem iubindu-ne



mă furnică pe sub haine, pe sub piele, peste tot respirația ta. ce-ar mai rămâne din mine, dacă ai fi aici? să respiri cu buzele lipite de gâtul meu



degetele tale pe pielea mea. să verificăm compatibilitatea



să mă săruți fără oprire până nu mai plâng, apoi să mă dezbraci, să mă domini, să-mi fie teamă că atingerea ta ar putea să-mi ia respirația, să mă intimidezi până mă ia nervii



până mă ia nervii



mai mereu mă ia nervii





**

mda



când te întreabă copilul dacă ești un om fericit și e aproape în lacrimi pentru că a învățat să te citească de atâția ani și cu greu îi răspunzi că ești un om complicat greu de mulțumit de ceilalți mai ales când ești nemulțumit de tine și simți vinovăție până la ultima celulă și n-ai vrea să-l faci responsabil de nemulțumirile tale



e momentul să duci gunoiul să cumperi ceva de la lidl ori kaufland sau să alergi la ciuperca sau orice să ieși din casă și să scapi dar

lucrurile nu sunt prea clare cu fericirea



lucrurile nu sunt prea clare





**

comparații



I



o femeie ca o c e a p ă decojită sisific



II



o femeie ca o i n s t a l a ț i e metalică electrică termică din care se desprind pe rând piulițe mufe coturi șuruburi cabluri role de câlți baterii un mic motoraș. toarce ca o p i s i c ă zgâindu-se pe geam la porumbeii de pe acoperișul vecin



III



o femeie ca o g u m ă lipită de pantof de prea multă căldură se întinde în timpul deplasării și aproape că produce scârbă. vrei să te cureți și nici cu gheață afurisita nu te părăsește. o strategie atât de neomenească de a-ți lega viața de a altuia. te copleșește.



IV



o femeie ca a p u s u l soarelui în drum spre lidl arde și refuză stingerea. lumina ei străbate kilometri se strecoară se ascunde pândește aproape se frânge în colțul unei încăperi



V



o femeie ca o s t e a în colaps devenită gaură neagră ca o p l a n e t ă o r f a n ă pierdută în spațiu ori expulzată



VI



ca un a t a c d e p a n i c ă sau o r u p e r e d e l i g a m e n t e



VII



o femeie ca un s o l d a t rămâne în viață pentru celălalt rămâne în dragoste pentru celălalt rămâne în așteptare rămâne în poezie

pur și simplu rămâne





**

mda



stă scris în stele

wrong communication or a message might make your day dull



ceva adevăr există dar nu plictisitor

scrisorile mele mereu au stil



nu respir. aștept tresar și nu respir





**

matinală



m-am apucat să-ți scriu ceva o scrisoare ca pe vremuri. mă ucide concizia. am ajuns deja la 1400 de cuvinte.

de la un pahar de vorbă la o b e ț i e în toată regula. mereu nevorbită.

vina ta că mă ții în tăceri lungi într-o c e a ț ă densă ca cea din dimineața asta de nu mai văd orașul de la fereastră.

cam fără curaj să fac gălăgie în mica noastră lume

și totuși vreau să-ți spun totul

să-ți ofer totul cu l o i a l i t a t e a unui soldat bine instruit care nu părăsește lupta nici în momentul retragerii.

ți-am mai zis. berbecul nu renunță. rămâne aici în contrastul acestei conexiuni.

nu caută eliberarea



atât de important de înțeles. timpul de-acum nu-l vom mai trăi vreodată. mâine vom fi invidioși pe azi. acum este de nedefinit. a c u m





**

nocturnă



clipe când vreau să dispar. multă epuizare și nepăsarea unora. mă irită. posibil interpretez realitatea diform dar nu mai vreau aici. adverbe de loc. aici. acolo. undeva dar nu oriunde. berbec diform. emoții diforme. realități care mă consumă. plesnesc aici. altundeva. vreau altundeva. ngc 300. vreau să nu mai scriu nicăieri.



scriu în jurnal pe blog în whatsapp pe mess într-un word din telefon oriunde mă aflu și stau puțin degeaba. deschid și scriu. îți scriu. atâta nevoie să respir lângă tine să te aud. poezelele astea vorbesc mereu despre mine. mă irită. eu vreau totul despre tine. amintirea vocii tale se estompează. vocea ta în urechea mea în somnul meu în visul meu. caută-mă în vis și spune-mi că nu mai pleci. ar fi atât de greu să mă minți că rămâi că mă placi?



scrisul ăsta e un fel de lamă pe care trăiesc. taie pe toate părțile. despică inima dar și conștiința. inima are într-adevăr pumnul mai puternic și gura mai spurcată.



s t r â n g e c a r n e a. r e s p i r ă o d a t ă c u m i n e

în ngc 300

scrie-mi dimineață dacă ți-a plăcut





**

previziuni



citesc previziunile tale astrale ca să mă amăgesc cu ceva

zilele trecute

persoana pe care o îndrăgești îți va observa afecțiunea

sau comportamentul tău social este incredibil de atractiv și pus pe flirt

sau e bine să te distanțezi de ceea ce te copleșește

hai nu zău, aici chiar m-am enervat



nimeni nu mai recomandă apropierea îmbrățișarea comunicarea. un univers al distanțării al neîncrederii al fricilor de abandon de dezamăgire de implicare de risc emoțional. nu mai vorbim despre emoții să nu părem slabi fraieri vulnerabili să nu ne pierdem the balance of life. dar poate suntem doar sensibili îndrăgostiți gata de-o mângâiere gata să ne pierdem cu totul în celălalt fără de care nu există the damn balance. nimeni nu mai vrea intens. prea aerat totul



așa că nu citi horoscopul

citește din mine



mi-arunc ochii mai sus în jurnal și mă surprinde cât de mult erotizez nimicul ultimelor luni. probabil ce nu ai te aprinde mai tare. descopăr sub straturi de hârtii mâncare rufe datorii o femeie nouă. râsul ei pofta de viață sânii și trupul ei încins nu seamănă cu ce citim la școală despre maitreyi dar nici 16 ani nu mai are de mult



vreau să-ți scriu

mulțumesc pentru seducție din trei-patru cuvinte și nebunie nelimitată

aș putea să bifez un record pentru cât de mult poți sta înfiorată în așteptare





**

un pui de vrabie mort pe trotuar. fragilitate răpusă. el a renunțat. eu nu.



vreau să și râd cu tine să mă plimb cu tine să ne ținem de mână să mă atingi clandestin să dansăm să-ți citesc din alți poeți mai tari decât mine să lingem aceeași înghețată vreau toată povestea



berbecul e șoim nu lacrimă nu vrabie proastă nu moare în mijlocul drumului nu renunță





**

matinal.



aceeași

dorință.



organe

crispate.



febrilitatea

pielii

până la

explozie.



închizi

ochii.



noua

normalitate.



autoconsumul.





**

primele anotimpuri în care puteam fi ceva și n-am mai fost nimic și nici nu se aude nimic despre vreun sezon II



nu-mi plac serialele astea bune rău care te provoacă te ridică de emoție după scaun din propria viață și după primele episoade în care eroul un respectfully sweet freak [zodiile astea] te-a ținut excitată mental emoțional carnal și ce-o mai fi se termină brusc fără măcar un sondaj de opinie



doar pentru că iubim de-aia greșim ne temem ne ascundem scriem aproape zilnic patetisme în jurnal poezele ca niște scrisori fără destinatar pe care le îngropăm aici în acest colț de lume din afara lumii



doar de-aia ne certăm cu dumnezeu că-și permite să ne zică nu

doar de-aia nu acceptăm finalul și ne pregătim pentru alt maraton

cred că-mi place atacul de panică și poate de-aia din sângele meu nu te scoate nimeni



doar de-aia



P.S. iubește și iartă





**

un fel de dacă dai pielea la o parte sunt tot o rană. atâtea femei în mine atâtea voci o conștiință o infinită tristețe și tăcere



zi-mi ceva de ținut minte în toate viețile ce vor urma zi-mi că păstrezi pentru mine o zi o mângâiere un zâmbet ca un plasture pe care să-l mut de colo colo zi-mi un vers care te-a incitat iar pentru ce te-a durut promit să sărut până trece zi-mi că așa nepotrivită cum sunt doar eu mă potrivesc



îmi pare că dacă dau pielea la o parte orașul ăsta va dispărea.

atâtea femei și tot

atâtea rugăciuni





**

tatuaj



tot mai convinsă. un tatuaj. cuvinte care rămân. nebunie scrisă pe piele. să nu uit. timpul ar fi în stare să-mi fure din memorie. nu vreau să uit ritmul sângelui bătăile inimii iubirea asta care nu seamănă cu nimic de până acum. o vreau peste tot. sub piele se scrie singură.



un vis tatuat. un vis scris pe coloană un vis infinit care mă ține în picioare. o suferință de care nu vreau să mă eliberez să mă ardă pe gât ori pe sâni ori pe pântecele care nu mai e fertil pe tot trupul ăsta care ți-ar aparține dacă l-ai vrea

dacă m-ai ierta



ca o spumă a unei nopți peste care nu mai răsare soarele în loc de piele. tu pe pielea mea.



perpetuu și fără finalitate



blocată în comportamentul ăsta obsesiv-compulsiv



ghosting dureros scris pe piele pe mușchiul inimii unui berbec grăbit să spună ce gândește fără să gândească berbec ispitit spre intimitate înspăimântat și fără răbdare



o îmbrățișare măcar tatuată



un sărut măcar tatuat



nebunie sub piele. nebunie pe piele





**

urăsc titlurile



te urăsc laura pentru toate nefericirile pe care mă obligi să le trăiesc pentru ratările de care ești capabilă pentru apropierile pe care le dorim amândouă dar le scapi printre degete te urăsc cu toată ființa mea pentru toate marile tale greșeli căci după tine mereu trebuie să spun îmi pare rău trebuie să reconstruiesc și nici nu mai știu cum tot ce dărâmi cu cuvintele tale cu fricile tale cu paranoia ta cu orgoliul graba impulsivitatea cu care te arunci cu crizele tale de femeie frustrată nefutută suficient neiubită cum vrei tu cu viața ta complicată cu nevoia ta de control de a fi tu de a ști tu

ești un nimic și nu știi nimic

te urăsc și vreau să taci dracului odată







**

aha



memorabilă ziua în care am greșit o prăjitură am uitat foietajul în cuptor până s-a făcut scrum am uitat să cumpăr roșii și am alergat la lidl pe final de program am uitat să scot rufele spălate din mașină să mănânc să beau apă să te întreb dacă mă iubești cu adevărat am presupus că da și cred că de-aia am uitat să exist



apoi m-am trezit și m-am speriat și m-am uitat în oglindă și am văzut o femeie de 47 pentru care timpul nu se lasă domesticit și poate de-aia pierde și apoi se înfurie și se grăbește și pierde clar nu-i așa



încotro



să presupunem că într-o încăpere în care și aerul se teme să nu fie intrus această femeie speriată de îndrăgostită așteaptă încordată până la febră musculară



o singură atingere i-ar opri inima



ce faci cu un om care te iubește atât

îl uiți în cuptor?





**

cum ar trebui să scriu o poezie în care țip



în câte versuri aș putea să cuprind disperarea sfâșierea neputința acestei femei care locuiește în pielea mea



puține sunt bucuriile puțini sunt oamenii care-mi plac mult și nesfârșit e acidul care sapă sapă sapă



uimitor cum samuraii în timpul unui seppuku nu țipau nici de spaimă nici de durere

și nici secundul care le tăia capul prieten tată frate nu se lamentau în fața despărțirii





**

nici nu mă mai agit să mă gândesc la titlu



tu nu întrebi. tu provoci. știi r a n a și apeși. vorbești despre doi oameni într-o încăpere. n o i. și apoi ca un regizor nemulțumit tai filmul îl arunci arunci actorii arunci povestea arunci decorul wtf ce regizor face asta



nu mai ești mic fă un efort și ia filmul de la capăt







**

cui îi pasă de titlu



ba vorbește poate prea mult argumentează prea mult dă buzna peste celălalt prea des vrea să rupă hainele de pe ea să alerge goală spre el să-i bată la ușă spunând triumfătoare iată-mă să-ți spun să-ți scriu ceva despre dragoste sau să facem dragoste ce preferi



ba devine ea însăși tăcerea se ascunde într-o poezie și ea ascunsă de ochii tuturor se acoperă cu 10 cârpe mai inventează 3 conștiințe ridică piatra și se bagă sub ea îmbrățișând toate credințele ca să fie sigură că și-a cerut iertare pentru ce greșeală își imaginează că a săvârșit



să fim serioși când pierzi oameni sigur ai greșit undeva



și totuși ambele au aceeași inimă aceeași dragoste aceeași obsesie



nu-i minunat?





**

retoric



ce a n i m a l vânează și nu gustă din pradă pentru că e prea i n t i m i d a t de cum arată propria mușcătură



fixează-ți p r i v i r e a asupra cărnii sfâșiate

nu te jena

îți aparține

s â n g e l e care rătăcește te caută

îți aparține



evadarea

v o l u p t a t e a

momentul perfect

mușcătura





**

iar despre uter



copilu mare crede că o femeie care naște e mult mai reală decât un bărbat. fals, zic eu. de ce? o femeie e definită doar de uterul ei? am fost reală și cu uter fertil, mă simt reală și acum când în pântecul meu nu mai crește niciun copil. o femeie fără uter cu pântecul în întuneric. în pântecul meu nu se odihnește nimeni doar teama că timpul va stafidi infrastructura



dacă un bărbat iubește o femeie doar pentru că are uter atunci trebuie să dispar din realitatea asta. dacă un bărbat iubește o femeie pentru că are inimă atunci mai am o șansă





**

apoi nu a mai însemnat nimic



mintea mea un câmp de luptă. sângele meu un câmp de luptă. în somn alt câmp de luptă. mâinile tale țin întunericul gheața distanța și le înghesuie și mai mult între noi. nu vreau să mă lupt cu mâinile tale. mă supun oricărei torturi. mâinile tale așa întunecate și reci mă bântuie mă frisonează. o femeie asediată care apoi nu a mai însemnat nimic. o femeie care se ascunde aici în cuvintele astea pentru că nu te poate separa de respirația ei. o femeie care nu te impresionează cu nimic se ascunde. fiecare cu carapacea lui. am înțeles, nu-ți ies în cale. nu traversez lumea pentru tine. nu mut orașele mai aproape. nu mut nimic mai aproape. nu încalc reguli. mă ascund și nu spun nimic. doar aici pe câmpul meu de luptă. unde seară de seară șoptesc un noapte bună timid ca o incantație care să te protejeze. pe tine nu trebuie să te doară nimic.





**

n-am chef de titlu



știu. mă scriu și mă rescriu. nu contează. zi-mi că-ți plac cuvintele mele. știi ce-ți spune medicul când te plângi de dureri în coșul pieptului, ori că ai probleme pulmonare ori osoase ori musculare sau poate doar un atac de panică. cum ar fi să-i trimiți unui bărbat jurnalul în care îi mărturisești ori că-l iubești ori că-l urăști ori că vrei să te despoaie de haine de piele de frici să te iubească chiar și când plângi.



atac de panică sau rupere de ligamente.



știu. îți scriu cam des. poezea după poezea. nu mă pot stăpâni și mi se rupe. nu mai sunt eu. dacă te-ai apleca asupra mea ai vedea un animal rănit. ai vedea că nu respir.



știu. și ție ți se rupe





**

rugăciunea de seară



căutări populare pe google: dacă se spală azi, în sâmbăta de florii.



iar eu tastez: pentru niciun om nu am tăiat atâta din mine

primul rezultat este un cântec lăutăresc cu gabi luncă iar apoi ceva din psalmii biblici



ce e sub piele lăutărie curată sau misticism



să mai punem niște rufe la spălat

și dă, mamă, cu biciu-n mine





**

sunt tot acolo



și am plâns a treia zi, după scripturi. dar n-am înviat. sunt tot acolo în spatele pietrei.

în rest, am încărcat to do listul cu mai mult să n-am timp să aud cum se sparg toate în mine.



filmele nu alunecă pe gât ca altădată, de muzica bună fug să nu aud versurile, prefer ritmuri din tanzania, pe ici colo un fel de manea românească. nu pricep nimic, dar ține inima conectată la aparate și alungă depresia. trage de mine înainte când altele mă trag în afara acestei spirale.



noaptea visez o gaură neagră care să mă absoarbă ca-n interstelar și din spatele tuturor dimensiunilor existenței să-i urmăresc pe cei care nu m-au ales

ce făceau ei când nu m-au ales

ce simțeau, cu cine râdeau



o îndrăgostită imatură rătăcită în ploaie ca un melc cu cochilia spartă



parcă vorbeam de muzică. uneori sunt mediocră. deseori sunt mediocră. în ultimul timp sunt tot timpul mediocră. scriu poezelele astea ca să mă dau intelectuală. nu sunt.





**

atâta fragilitate. nu-ți trebuie multă violență pentru a strivi o bucată de carne care voia doar o îmbrățișare.





**

ars

inimă arsă. organe arse în timpul combustiei interne. mirosul de carne arsă face să dispară givenchy ul testat pe gât. mirosul face înconjurul micii planete inventate pentru noi și niciodată locuite. interzis ești tu. arderea nu-i interzisă. plouă de rupe și carnea arde continuu. rațiunea e scârbită de cât poate inima să îndure, de cât sânge ars.





**

copleșitor

ca o gumă lipită de pantof. de prea multă căldură se întinde în timpul deplasării și aproape că produce scârbă. vrei să te cureți și nici cu gheață afurisita nu te părăsește. o strategie atât de neomenească de a-ți lega viața de a altuia. te copleșește.





**

intens

trăiesc în capul meu la fel de i n t e n s ca în afara lui. și peste tot sunt multitasking. și peste tot r e z i s t. și peste tot t r e s a r așteptând pe cineva pentru care am scris toate cuvintele și cu siguranță le-aș mai scrie o dată. e tot ce se poate spune despre acest berbec capabil să vină după tine când tu nu spui n i m i c.



și când nimic nu mai e de făcut, te agăți de ceva și te ții bine ca nu cumva din greșeală să-ți pierzi e c h i l i b r u l și să te rătăcești dincolo. aici nu e nimic spectaculos, doar v i t e z a cu care secundele se digeră unele pe altele





**

îți scriu zilnic să reduc distanța, nebunia, singurătatea

mă gândesc zilnic la un tatuaj pe coloană

un vers, o poezie care să țină în picioare atelajul care sunt



te-am așteptat atât spune-mi că trebuie să mai aștept doar puțin



sau



nu-ți face griji te voi iubi până nu se mai poate



sau



să mori și tot să trăiești mai departe zilnic de la capăt



sau



ți-am mai zis, nu cred în oameni, în tine am crezut mai mult

și dacă mai am ceva de predat, îți spun doar atât

pe cei pe care îi iubim să nu-i atingem cu cruzime



e atâta miros de moarte și viață că nu mă pot hotărî





**

pe viu

anestezia de obicei te salvează de durere. treaz sau dormind treci prin orice disecție.

de cinci ori ori i-am lăsat pe doctori să intre să scoată ori viața ori moartea din mine.

a cincea oară sângele a refuzat să se supună. dacă îți amintești ți-am zis de dimineață să te rogi, dar probabil dormeai când m-au înțepat și bisturiul a sărutat pielea țipând.



atât de pe viu nu m-a mai tăiat nimeni, până la tine.





**

îmi lipesc urechea de pereții acestei lumi încă

de la 5.30. nu se aude nimic.

liniștea deseori plăcută poate fi devastatoare



în realitatea ta te bucuri de libertate

în poezia mea ești captiv

și nu te voi elibera curând



aici asculți bătăile inimii

și-ți place

acolo asculți

roțile mașinilor frânând

sunetul notificărilor

alertele mailurilor nerezolvate



aici îți cer totul și

iau totul de la tine

cuvintele care mângâie

care nu mă lasă singură niciodată

aici nu mă lași singură niciodată

în poezie nu sunt singură niciodată



în poezie nu sunt cu cineva vreodată

în poezie nu sunt eu

în poezie nu ești tu

în poezie suntem doi îndrăgostiți inventați

care locuiesc împreună

unul în celălalt și

se pot ierta



știi că o femeie care te iubește

cu atâta lăcomie

trebuie să o lași să te locuiască

îi deschizi ușa și nu o cerți



știu că un bărbat care te iubește

cu atâta timiditate

trebuie să-l lași să te locuiască

îi deschizi ușa și îl aștepți



pentru o singură realitate trebuie să

ne dăm pielea la o parte



altfel din poezia mea

nu te vei elibera niciodată





**

drumurile mele de zi cu zi sunt scrise în talpă în playlist rutină muzică și tu



aprilie e timpul meu anotimpul din care îmi iau zvâcnirea

ridic ochii și toate cele nefăcute de om intră în mine



distanța și ea intră mai adânc

o sângerare tot mai agresivă



dar ce e verde se lipește de rană

aloe vera și gata buba

ce e parfumat și mov dă muzica mai tare

ce e albastru și prea înalt

bate ritmul și piciorul sare evitând gropile

de pe libertății

muzică africană

primăvară de tulcea

femeie de brăila



fără tratament sângele se descompune

hipertensiv

de teamă că nimic din ce sunt nu-ți

place atât de mult încât să întinzi mâna

ca un copil mic și să iei fără rușine



dacă e luni după prânz trec pe la piața veche

cu spatele drept masat bine de mâinile elizei

(eliza mă rupe pe afară tu mă rupi pe dinăuntru)

înfrunt mirosul de flori și de covrigi



în jur lumea nu pare să aibă ritm

poate doar filmul resemnării pe chipul lor



cu ritmul unei iluzii în sânge las în urmă

și părculețul de la piața nouă





**

sufocare



când vine vorba de răbdare

m-am născut în cea mai nepotrivită zodie

cum să opresc nebunia din sânge

teama că pot pierde

din toate părțile



nicio șansă

sufocare



aerul tău e respirabil

al meu putrezește



senzația că cineva te risipește

în vânt te împrăștie

și nu crești nicăieri

doar te epuizezi rezistând

furtunii





**

frumusețea. ca să ajungem acolo, trebuie să-ți sacrifici liniștea și să accepți să călătorești cu mine un timp





**

aici e plin de oameni care mă vor veselă calmă înțelegătoare și alpha și cu mâncarea gata și rufele călcate și să nu-mi mai dau cu părerea despre parenting să nu mai fiu atât de deșteaptă și doar să-i ascult. toți vreți să mă conformez să fiu ce vreți voi ori absentă ori supusă ori mereu la timp perfectă în felul vostru dar eu vreau să o iau la goană și să urlu să sfâșii straturile pe care le-am construit pentru voi până ajung la mine cea care se zbate în interior ca inima unui vulcan clocotind tot mai tare până împroașcă totul





**

ca o planetă orfană



într-o realitate a abandonului dacă speranță nu e atunci

nimic nu e



iar de sub mașinăria unui sistem de sub prejudecățile lui

rătăciri din ce în ce mai dureroase



ca o stea în colaps devenită gaură neagră

ca o planetă orfană pierdută în spațiu ori expulzată



peste toate tăcerea

peste toate singurătatea

peste toate nepotrivirea



și eu în mijlocul traficului infernal printre roțile mașinilor

uitând să frâneze



rostogoliri pe asfalt, câteva înjurături și o rană deschisă

nu fi orb sângele meu vine spre tine



nu-l sabota

mori cu mine încercând imposibilul





**

se lasă noaptea pe babadag și poate și o alertă două de urgență

deja după un timp nu mai alergi la fereastră să filmezi antiaeriana

înjuri scurt și iei perna în brațe



ordinea lucrurilor se zdruncină de oboseală și



te gândești dacă tot ce-ai spus în ultimul timp

s-a înțeles sau necesită argumentări

reveniri completări



zâmbești rememorând o zi de școală

argumentele lor
despre dragostea care poate

funcționa la distanță prin instrumente de

comunicare

ceva cu

te iubesc fă zicea ianoș

ceva cu

ciuri buri zicea ruxi



în lumea lor totul e posibil

la un emoticon distanță

la un ceapa mă-tii distanță

o declarație sinceră și cu forță

dată pe sub bancă



eu aș scrie însă pagini despre abandon despre absență și despre biopsia ei despre coșmaruri despre distanță despre furie despre limite despre neputință despre nepotrivire despre tăcere și despre violența ei

și alte pagini despre dragostea ca un miracol vegetal în pustietate și despre curajul cu care o poți păstra despre prietenie despre vulnerabilitate despre mai multul care își cere dreptul



să traversezi timpul știind că-ți scapă totul printre degete

că-ți scapă oameni



și când eseul despre dragoste și comunicare e gata

și când despre sine nu se mai poate spune nimic

pe babadag se lasă noaptea





**

scrisoare pentru reconfigurarea realității dimineața pe la

5 jumate cu pisica de față mâncând freziile din vază



aproape enervantă o pisică care nu se freacă de picioare

pentru afecțiune precum o femeie îndrăgostită și ignorată



care ar da mesaje până la intoxicare, dar Kira are

indiferența celei mai nesuferite zodii care fuge de mângâiere



dimineața poate fi despre confesiunea copilului care visează la o

alpha female ca mamă-sa vulnerabilă doar la mobilier vechi



despre bunătatea cuiva ca o lecție de curaj, despre speranță sau

violența uitării ori despre alegerea următoarei diete



despre tristețe, fragilitate ori exigența unei disecții

în trecutul apropiat pentru a nu rata o lecție esențială



sau doar o dimineață iritată cu teste multe necorectate

ori momentul niciodată așteptat fără haine călcate



când în abur și transpirație ești convinsă că ăsta ar putea fi

în top 3 cele mai traumatizante dimineți după



cea în care ai ieșit pe locul doi la cine tace mai mult

sau în care ai pus un diagnostic sângelui celuilalt



nu subestima ce e pe dedesubt deși timpul are zilele astea

o altă viteză de redare totuși sângele are nebunia lui



ai grijă, dacă cortizolul oxidează

țesătura asta complicată și delicată



cu un ochi pe dos și trei pe față

numită viață



se desface

așa că, spală-te pe ochi și



bucură-te de haosul ei

de ce curge prin măduvă





**

citesc vancu, kaddish, pentru a doua oară

pentru că vreau să plâng și să dau vina pe literatură

prima dată m-a durut groapa comună a istoriei

acum mă doare Fanni

acum sunt Fanni femeia care iubește dincolo de moarte

femeia care nu lasă mortul să moară

care poartă cu ea sângele lui carnea lui

pentru că doar dragostea, dragostea mea,

poate da sens nonsensului

scriu pentru ca morții mei să mă iubească mai mult

scriu ca să mă iubești mai mult

scriu ca să nu mă pierd definitiv

scriu ca să mă vezi

să intru în lumea ta

să intri în inima mea

scriu pentru inima ta

taci pentru inima mea



de aici din această tăcere

nu mai există înălțare



tăcerea e moarte

tăcerea ta e moartea mea

tăcerea ta e poezia mea

poezia mea moare și învie în același timp

scriu să mor mai încet

taci ca să scriu mai mult



întâlnirea noastră neputincioasă

tu în pat scrollând realități

în această groapă comună modernă

din care nici sângele nu-l poți aduna

eu în genunchi cerând să fiu

singura ta realitate



în realitatea ta nu sunt eu

în realitatea mea am îngrămădit

tot ce știu despre tine

două realități ce se resping

deși eu nu te resping

inima mea nu te respinge

inima ta tace

realitatea ta tace

a mea explodează

și-atunci scriu ca să mă iubești mai mult



Oppenheimer n-a găsit nimic mai apocaliptic decât

poezia pentru a-și numi proiectul



nu știu ce poate fi mai potrivit pentru exprimarea apocalipticului

din noi decât poezia

ea e Alfa și Omega

mântuirea și căderea în păcat

pentru că ea e dragostea, dragostea mea



un Paradis care nu miroase a tine e

groapă comună



absolut



(textul ăsta mai are o versiune mai jos)





**

scrisoare despre romantism mut în timpul testului la a unșpea

pe pereți tablouri cu natură statică prăfuite



în bănci, ei, adepții unui romantism compus

din like share și close pe insta



păzind educația să nu fie fraudată mă plimb printre bănci

și scriu versurile astea în notițe



despre pereți praf și romantism epuizat

și mă întreb dacă e ceva adevărat cu zodiile



în rest, zilele lungi de iarnă nu-mi spun mare lucru

chircite se depozitează între noi ca mormanele de zăpadă



murdară aruncată pe trotuare de utilajele scoase în stradă

prea târziu cu lamele tocite și combustibilul pe terminate



unii au tras chiulul de la test iar alții se grăbesc cu gândul la țigara

de la pauză, nu, horoscopul nu le-a prezis fericirea azi



cineva trage de perdea să acopere lumina

care se revarsă pe foaie alături de glossă ori odă



dimineața asta e chiar simpatică, de memorat

să punem la story soarele de început de februarie și



berbecul ăsta care tot mai crede și se aruncă în gol

pe teddy swims sau benson boone



cu niște ritmuri în sânge care n-ar fi degeaba

dacă am fi close pe insta







**

sângele cu toate-ale lui

se zbate ca-ntr-o mașină

de spălat la 1600 de rpm



n-ai de ce să-ți faci griji

cheile de la mașină uitate

pe masă sunt tot acolo



iar un corp de femeie uitat

rămâne un corp pierdut

și atât



trebuie să te apropii mai mult

ca să mă stăpânești



**

PLAYLIST for SILENCE (o melodie – un text; 13 bucăți)

1. teddy swims – lose control

outta my mind, how many times / did i tell you i'm no good at being alone? / yeah it's taking a toll on me, trying my best to keep / from tearing the skin off my bones, don't you know



citesc doar poezii despre sânge durere abandon

plâng dar dau vina pe literatură

caut doar filme în care amanții

ori mor ori se părăsesc brutal



scriu ca să nu mă pierd definitiv

aș vrea să nu mai scriu

aș da la schimb scrisul

pe un cuvânt de-al tău



deși sunt atât de obișnuită

ce simt e dincolo de obișnuit

o iubire care n-ar lăsa nici mortul să moară

care poartă cu ea sângele lui carnea lui

pentru că doar ea, dragostea,

dă sens nonsensului



scriu ca să mă iubești măcar puțin

scriu ca să mă vezi

să intru în lumea ta

să intri în inima mea mai adânc

până la desființare

scriu pentru inima ta

taci pentru inima mea



de aici din această tăcere

nu mai există înălțare

tăcerea ta e moartea mea

tăcerea ta e poezia mea

scriu să mor mai încet



taci ca să scriu mai mult

despre întâlnirea noastră neputincioasă



tu în pat scrollând realități

în această groapă comună modernă



iar eu atât de nepotrivită

atât de târzie atât de singură

în lacrimi până deasupra capului cerând să fiu

singura ta realitate



în realitatea ta nu sunt eu

frustrant să mă știi atât de departe,

atât de nu a ta în totalitate

doar imaginându-ți intimitatea

dar imposibil ai zis că

e un cuvânt exagerat



în realitatea mea am îngrămădit

tot ce știu despre tine

despre tăceri și încăpățânare

despre contraziceri și nepotriviri muzicale

și niciuna nu mă gonește

toate mă cheamă spre tine



despre curajul ce mi-l dai

să-mi înfrunt fricile

despre intuiția cu care mă citești

despre senzualitate și intimidare

despre ochii care m-au privit despicându-mă

despre o atingere a degetelor

accidentală de vară probabil uitată

dar rămasă în mine sfâșietor



două realități ce se resping

deși eu nu te resping

inima mea nu te respinge

inima mea te vrea până la capăt

să intri în toate ale mele

și cu un cuvânt să mă stăpânești



inima ta tace

realitatea ta tace

a mea explodează

și-atunci scriu



nu știu ce poate fi mai potrivit

pentru exprimarea apocalipticului

din noi decât poezia

pentru că doar prin ea

poți atinge în clipa asta

inima mea



***

2. weeknd – save your tears

i don't know why i run away / i make you cry when i run away



firesc să vrei totul

apropierea atingerea carnea

mângâierea respirația zâmbetele

timpul planurile gândul celuilalt

să le deții în exclusivitate



absența controlului te gonește



pe mine nu

să-ți spun cu ce mă amăgesc eu

că nimeni nu are totul

și golul îl suportăm cum putem

sau îl umplem cu ce ne dau alții



știu, nu e corect

e chiar dureros

nu vreau să te doară nimic

nu vreau să mă doară nimic



deja sunt rană

tu ce ești?



tu nu mă întrebi nimic

dar eu da

mă obsedează înstrăinarea ta

și mă întreb zilnic la ce aș renunța

ca să te opresc



să simți că ai aceeași frecvență cu celălalt

și totuși să fii asincron



e culmea

disperării de a fi îndrăgostit

nu crezi?





***

3. melanie martinez – soap

i'm tired of being careful, gentle / trying to keep the water warm/ let me under your skin



vrei să învăț că dorința apropierea dragostea

ca și frustrările incertitudinile neputința tăcerea

se manevrează toate dintr-un buton



vrei ca un berbec care se dă zilnic peste cap

ca să ordoneze lumea mai bine decât dzeu

să scoată din el focul și să tacă



când el iubește explozia nebunia

fragilitatea căderea fără măsuri de siguranță

lentă ca tortură pentru spirit și carne



nu te-a iubit nimeni cum pot eu

nu ți-a scris nimeni cum pot eu

nu m-a uitat nimeni cum poți tu



cine sunt eu te întrebi, mă întreb și eu

cine suntem noi și de ce întâlnirea asta

dureroasă, putea fi orice altceva



erai o lume pe care încetasem să o mai vizitez

îmi repetam laura, renunță, ai venit prea târziu



dar într-o zi mi-ai mulțumit pentru versuri

în alta mi-ai salutat dimineața, m-ai încurajat

cum știi tu, ca apoi să-mi zici mai sus, mai mult



iar aerul e tot mai de nerespirat

până la tine sunt galaxii de traversat

care își modifică intrările și ieșirile



zilele se așază între noi în straturi

fără sens și cine are cheia ori a uitat-o pe undeva

ori preferă ușa închisă



închid ochii și-mi imaginez că te temi că m-ai putea iubi

atât de mult că m-ai smulge din lumea mea

mă mint de dragul poeziei, de dragul supraviețuirii



nu știu de ce te temi de ce taci

dar timpul se tot așază

și eu mă tem să nu rămân un intrus sfâșiat



vreau să spun: sunt aici, am răbdare și aștept dar mint

nu sunt nicăieri, sunt pierdută și n-am răbdare



și nu știu ce aștept



***

4. post malone – chemical

cause i can't let go, it's chemical



cuvintele mele te îndepărtează

mereu înflăcărate mereu dureroase

mereu verbalizez tot ce simt

și pierd mai mereu



dar cum să scrii fără emoție

ca din moarte

cuvântul să vină asupra ta

fără carne

fără puls



sau să nu scrii

să nu spui

să te intoxici cu propria dramă

cu anxietatea

frustrarea

regretul

și să pierzi 0,01% șansa

unei apropieri



fără prea multe cuvinte îți spun că

o dată ne-am întâlnit și era vară

și ne-am așezat pe o bancă

și stropii unei fântâni ne-au atins pielea

și am rostit nimicuri ca doi oameni care

sunt politicoși și nimic altceva



și degetele tale căutând pachetul de țigări

au atins alte degete



atunci am știut că te voi visa la nesfârșit



eram mai tânără și nu mă grăbeam atât



***

5. benson boone – beautiful things

but there's no man as terrified as the man who stands to lose you



m-ai întrebat: ai mai scris?

nu, am răspuns, de impostoare ce mă simt

dar punctul nevralgic nemărturisit erai tu



tot mai departe tot mai absent

te simțeam și eu tot mai nepotrivită

în toate

m-am pierdut

m-am resemnat m-am convins

că nu am nevoie

de poezie



dar toamna târzie te-a adus înapoi



acum prea scriu

dar nu vreau să mai



vreau doar să te văd

să mă duci într-un loc fără oameni

unde să respirăm unul lângă altul



nu te speria

nu voi renunța



***

6. justin timberlake – drown

Now I’m in the deep end / And you let me drown / You didn’t even try to save me / Heard about heartbreak with the moonlight / And how the pain just magnifies / I know exactly what it feels like / Yeah you do it to me every time



credeam că știu să mă port cu oamenii pe care îi iubesc

să le dau tot ce le trebuie din mine, bătăile de inimă, carnea, vorbele

dar tu mă faci să mă simt vinovată de habar n-am ce și

mă înveți o altă lecție, a practicării nimicului



dinamica apropierilor și a respingerilor

scuze, doar a respingerilor

este topicul zilelor

și zilele curg



43 de zile până azi cu același meniu al

tăcerii asortate cu durere între coaste



tăcerea ta ca un ocean

intensitatea ei ca un ciocan în cap

și logica dispare



să te temi de o femeie aflată la 300 de km distanță

ridicol – de ce nu mă lași să mă apropii

dacă tot m-ai ispitit până aici



vorbești despre sentimente dar nu vrei să le trăiești

mă întrebi de așteptări dar nu vrei să oferi nimic din tine



nu te teme, vino spre mine în ritmul tău

dar vino, o îmbrățișare ar putea să ne dea curaj

să transformăm imposibilul în realitate



ce să-i spun sângelui în singurătate

când tot ce vrea este să te apropii

nu vrea o muză ci o mână în jurul trupului



singurul abandon sub buzele tale



doar panică dor

până la ultima venă



poezia nu mă duce acolo unde vreau să fiu

lângă tine



în ngc 300





***

7. mohsen yeganeh – behet ghol midam (i promise you)

nu-ți face griji, / sunt departe de lumea ta și de tine / nu-ți face griji, / nimeni nu te va înlocui

(traducere din iraniană 😊)))) așa am ajuns)



și în război și-n dragoste

cea mai înfricoșătoare ființă este omul

capabil de cruzime

o brută

care vrea să posede totul

să ia prizonieri

trofee

să se întoarcă acasă învingător

în sunete de fanfară



probabil aștepți totul de la mine

sângele meu țipă să-ți dau totul



probabil nu vrei nimic de la mine

conștiința te-ar susține dar am ucis-o



sângele meu țipă să-ți dau totul



durerea îmi micșorează lumea

la un singur gând, tu

durerea se plimbă prin sânge

amintirea ta e acolo

celular

se emit pulsații

extremiste



autocontrolul tău mă intimidează

mă otrăvește

mă înfurie

apoi iar mă domolește

mă supune



ca pe o victimă care se teme să nu-și

întărâte asupritorul

să evite o și mai mare cruzime



îmi scapă multe

sensurile în principal

îmi scapi tu



și în război și în dragoste

unii nu mai ajung

în brațele celor cărora le-au scris de pe front



***

8. riles – 1000 reasons

No you ain't /Saving me from outter stress



mă tem

să nu te iubesc prea puțin



mă tem că jocul tău mă va distruge

înainte de primul sărut



mă tem că nu vom avea

primul sărut



mă tem că în tine se construiesc alte

locuri speciale

și nu pentru mine



mă tem că în cădere nu-mi vei permite

să mă prind de umbra ta



mă tem că au fost ultimele minute

în care am vorbit



distanța dintre noi e atât de tăioasă

sângele meu se prelinge spre tine



300 de km de nesiguranță de singurătate

de abandon cruzime și dor, cât dor



un virus infiltrat în sânge

controlează fiecare bătaie de inimă



mă tem că descreștem

eram mai mult

suntem mult mai puțin



ce vom avea la sfârșitul tăcerii?

cine vom fi?



***

9. riles – moontalk

At the end / Of the night / Leaving me without a answer once more



drumul spre noua școală face cât o melodie pe repeat de 8 ori

se întâmplă la refren să bat cu mâinile în aer ritmul

dar mie nu mi-e frică de ridicol, știi doar



prin parc victoria mă opresc și-mi fac un selfie

verific cât de umflați am ochii de nesomn ori

ori dacă sunt o femeie ce mai poate fi iubită



șterg poza apoi mintea o ia razna

deschid o poză cu tine

o, da, tu poți fi iubit



mă gândesc la toate scenariile în care

aș putea supraviețui fără tine

eror 404



mă gândesc la toate scenariile în care

ai putea veni să-mi spui

mi-a fost dor



fuck, cineva mi-a anulat luciditatea



sub piele apele nu sunt liniștite

sub piele se dau lupte sângeroase



între impulsul de a-ți scrie numele

pe toate gardurile ca atunci când eram

preadolescenți și marcam toți pereții cu

inițiale sau inimioare

și nebunia de a-ți lăsa un mesaj

în chatul ăsta pe care l-am cretinizat



sub piele moare zilnic o femeie din dragoste

sub piele nevoia de tine prinde rădăcini

rezistente



***

10. dermot kennedy – power over me

You’ve got that power over me / My my / Everything / I hold dear resides in those eyes / You’ve got that power over me / My my / The only one I know, the only one on my mind



ce tăcere bolnavă

fă câțiva pași alături de mine

n-am să te rănesc



a mai visat cineva o îmbrățișare

cu atâta intensitate?



brațele tale sunt atât de aproape de mine

doar că nu le pot forța să mă atingă

tresar prin somn tot mai des



mă electrizează

gândul că în acel moment

și tu tresari

simțind că m-am lipit de pieptul tău



tăcerea ta crudă și senzuală

agresor pentru minte și suflet

dominator

îți produce plăcere suferința mea, așa-i?

atât de sigur de stăpân pe ce-ai produs în mine

masochistă eu că accept suferința ca singura formă de plăcere

pe care o pot primi



trebuie să mai fim ceva



***

11. zayn – what i am

Am I crazy / Am I foolish / Am I stupid / For playing these games with you / If I told you, / I loved you / Would you say that it’s fucked up





într-o realitate a abandonului dacă speranță nu e atunci

nimic nu e



iar de sub mașinăria unui sistem de sub prejudecățile lui

rătăciri din ce în ce mai dureroase



ca o stea în colaps devenită gaură neagră

ca o planetă orfană pierdută în spațiu ori expulzată



peste toate tăcerea

peste toate singurătatea

peste toate nepotrivirea



și eu în mijlocul traficului infernal printre roțile mașinilor

uitând să frâneze



rostogoliri pe asfalt, câteva înjurături și o rană deschisă

nu fi orb sângele meu vine spre tine



nu-l sabota

mori cu mine încercând imposibilul



***

12. shawn mendes – wonder

Right before I close my eyes / The only thing that’s on my mind / Been dreaming that you feel it too / I wonder what it’s like to be loved by you



ce e o femeie care a pierdut totul?

doar carne și oase?

sau mai mult de atât?



ca o furtună

ca un vulcan activ ea

zdruncină lumea

și lumea trebuie să se predea

tu trebuie să te predai



îmi imaginez că tu trebuie să te predai

să vii să îmbrățișezi carnea și oasele



îmi plac drama, intoxicația cu sărutări,

culmea și dependența și libertatea și tu



îmi placi tu



cel mai tăcut dintre pământeni



tăcerea a penetrat carnea și oasele

le-a măcinat și apoi le-a pus la loc lipite cu

gumă de mestecat

(atât aveam prin preajmă)



tăcerea și-a aruncat ancora în subteran

ordinea lumii s-a evaporat



ape dezlănțuite furioase

incendii ce nu pot fi domesticite



cu ce cruzime mă vei ține în matcă

cu ce vei lega carnea și oasele

să nu se năsputească asupra ta



tu nu știi dar acolo în inimă unde o femeie

primește un bărbat

am închis deja ușa după tine



dacă te intimidează frecvența

intensitatea

ce să facem acum

cine a zis că frumusețea e pentru leneși



13. måneskin - the loneliest

You'll be the saddest part of me / A part of me that will never be mine / It's obvious / Tonight is gonna be the loneliest / You're still the oxygen I breathe / I see your face when I close my eyes / It's torturous / Tonight is gonna be the loneliest



vrei să se înregistreze în carnea mea

în toate gândurile mele

ideea că

nu exiști pentru mine

vrei să dispar

să nu te simți copleșit

atâta răceală ar goni orice îndrăgostit



poate o să dispar

dar nebunia din inimă

va purta numele tău



de aici de unde stau ascunsă

mă interesează tot ce are legătură cu tine

mă doare mă irită mă bucură tot ce frământă

sângele tău



despre sângele tău

citesc în toate semnele și zodiile



dar cum să rup lacătele cu care l-ai ferecat

ce parolă complicată deschide curgerea lui



în sângele meu tu

cotropind celulă după celulă

no matter the colour



mai dens mai adânc mai fără ieșire



am primit o sticlă de lichior și abia aștept să

se facă noapte și să beau juma de pahar

vâscozitate dulce pe gât aproape erotică

ca toate gândurile mele din ultimul timp



să mă risipesc în sângele tău



nu mă pricep decât la gesturi simple

care, cred eu, conectează suflete

știu să îmbrățișez

știu să mângâi fața mâinile părul

celui pe care l-am visat

probabil că încă mai știu să sărut

știu să scriu cuvinte pe care le trăiesc

cu sângele pe-afară



dar tu nu primești nimic în perioada asta

de austeritate



cuvintele mele construiesc un history bizar

într-un chat ignorat

gesturile le fac cu mine

mă îmbrățișez

mă mângâi zilnic

și-mi repet și mâine e o zi



dar sângele seara curge mai greu

decât lichiorul

în pahar

acum



sângele meu se teme de un sfârșit al lumii fără tine

cu dinții scrâșnind

primesc tăcerea acestei

povești de dragoste

și de război



amândoi facem pași

în direcții ce timid se apropie

trec luni de zile până reușim să spunem „bună”

atâta timiditate atâta dramă

atâta sânge



te-aș întreba care poezie îți place



aici în interior se dărâmă o lume

învăț să pierd totul

învăț să te pierd




(moto: tu ești inspirația mea de o vreme bună. atât îți zic. și îți scriu zilnic ca să te uit, dar mă pătrunzi mai mult, dacă poți crede asta)