**

jurnalul unei zile prin bucurești

am ajuns la 9.00 în titan 
am băut o cafea 
apoi am rămas singură în casa alteia 
am văzut un film - picătura - 
am plâns pentru povestea lor 
și pentru a mea 
sigur există oameni cărora destinul le-a surâs 
mai puțin și totuși 
m-am certat cu răstignitul pentru fiecare organ 
aflat în descompunere 

nu mi-a răspuns 

deja 12 
închid ușa 
plec prin orașul care ție îți place 
și mie nu 

cu ce te seduce 

să plecăm în altă țară 
în alt univers 
în alte provincii 
am uitat 
trebuie 
să mă și placi 

puțin 
și 
constant 

pași pe camil ressu 
schimb de pe 
metallica unforgiven pe 
scorpions i'm still loving you 
ici colo căldură 
ici colo umbră 
praf gropi 

și aici nelipsitele gropi
ici colo un loc drăguț unde m-aș putea opri 
să locuiesc un timp 

cu ochii când în telefon 
când printre frunzele copacilor 
soarele nu ajunge 
pielea încinsă 
de-a binelea 
sub adiere 
e chin 
excitație frisoane 

când un om te locuiește pe dinăuntru

bulevard burebista 
aproape simpatic orașul ăsta 
are distanțe poți face km meditând 
ascultând stateles ariel 
de mai multe ori decât acasă 

nu ți-am scris nimic

cum aș putea 
un om expulzat rămâne un om expulzat
cu ce drept să-ți cer să-ți despici pieptul 
pentru mine
cu o incizie atât de precisă 
m-ai decupat din locul în care mă țineai
inima
să conjugăm „a avea inimă”
eu am inimă
tu ai inimă
noi avem inimă
noi avem inimi separate
nu se investește în inimi separate
conectarea lor - mult prea costisitoare

bulevardul unirii 
mă gândesc cât de ridicolă voi părea diseară 
ce caut eu aici 
cui îi pasă de poezelele mele 
o lectură ca o piatră în stomac 
dar hei
cine se descurcă cel mai bine cu 
momentele proaste ale vieții 

eu

am acceptat din furie 
îți scrisesem 
nu mă căuta dacă nu mă vrei 
și apoi a venit invitația asta 
berbecul din mine voia război
să cucerească o cetate 
capricornul - 
să facă două facultăți într-o noapte 
și uite-mă acum 
femeia cu prea multe coarne 
nu mai vrea să demonstreze nimic 
s-a făcut mică într-un colț de suflet 
și tremură de spaimă

mă întreb la care fereastră
îți aprinzi țigara

e ora 2 

aproape de mall vitan 
și nu pot ucide sângele 
care tropăie rău în vene 

ce caut aici

cine are nevoie de mine 

(să nu răspundem la întrebarea asta)

două ore jumătate de mers pe jos 
fără pauză 
până la primul iced coffee 
și o prăjitură cu ciocolată și vișine 
deliciu pe limbă 

aș putea să mă gândesc la tine în timp ce mestec 
oare mă gândesc la tine în timp ce mestec 
mai mult ca sigur că mă gândesc la tine în timp ce.. 

nu merge erotismul zilele astea e prea sfâșietor

vișinele astea 
buzele tale 
le-aș mușca 
până la sânge 
să țipi puțin 
să te doară puțin 
singura pedeapsă

mint

nu sunt capabilă să-ți fac rău
nu sunt capabilă să-ți fac rău
nu sunt capabilă să-ți fac rău
eu sunt răul
pe mine mă mușc

nu-mi plac scările rulante
dezechilibru
mă uit de zeci de ori unde calc
tu ești singura scară rulantă 
de care nu mă tem 
deși culmea 
nu știu niciodată dacă urci sau cobori
acum 
clar m-ai coborât

în infern

iar în soare 
spre librărie 
spre universitate 
str academiei 
zero umbră 
mă așez pe o bordură 
mai sunt câțiva pierduți de lume pe aici 
cred că așa arăt și eu

pierdută de lume 

pierdută de tine

oare cum arăt din afară 
prin ochii tăi 
n-am să știu niciodată 
cine sunt eu în universul tău 
cine am fost

aproape 8 
s-a terminat 
am trecut clasa 
despre ce simt 
mai procesez 
e prea crud 

vreo 17 stații cu 311 
16 km cu picioarele mele
statistici

un du-te vino 

din corp 

în stradă 

și-napoi

iar eu nu vreau decât în brațele tale

mi-am tatuat o lună pe piept în care apa se răzvrătește 

ca o ștampilă care validează locul 

aici dedesubt locuiește cineva