**

tu scrii poate cea mai bună poezie 

în mine

în carnea mea
în identitatea mea
(puțin fracturată)

în inimă pe piele

în toate gândurile care de-a lungul unei zile

te caută

știi că nu mă pot ascunde de tine
știi că ești dorit într-un fel care doare

și ca o muză autentică taci
și rămâi
în umbră

în control

la distanță

ca-ntr-un exil

pe care nu pot să-l raționalizez

dar îl simt

și te simt

tăcut

departe
inaccesibil…

și puțin al meu
și te doresc

să mă deschizi 
pagină cu pagină

sunt zile când nu vreau să mai scriu despre tine
dar ai pus monopol pe toate cuvintele 
și mă trezesc scriind 

în jurnal 

pe blog 

în minte 

în notițe 

peste tot
și mereu cu poftă

pofta cu care se mușcă
fără rușine

se trage cu dinții 

se apasă în șolduri

între coapse

se toarce noaptea

în visele unde vii

și nu mai pleci

unde mă devorezi febril
și cu gura plină de mine
îmi spui toate cuvintele 

pe care mi le-ai refuzat
până acum

îmi însemni carnea
să se știe că peste atingerea ta 
nu mai trece nimic

și mă pierd în pielea ta
până nu mai știu
care sunt bătăile tale
și care sunt ale mele