**

veșnica întrebare de ce nu public de ce nu-mi arunc poezia în mulțime

îmi vine să-i întreb pe toți curioșii ăștia da voi de ce nu vă dezbrăcați în piața civică de ce nu aruncați hainele de pe voi să vedem ce aveți pe dedesubt

poezia ca nudism agresiv 

vulnerabil

într-o cameră cu neoane reci

expunerea e cea mai grea sau poate săparea în adânc sau oglindirea

fiecare dintre noi s-a privit măcar o dată gol în oglindă pentru a-și verifica linia trupului dacă se încadrează într-un tipar al frumuseții sau nu. știind cum arată alte trupuri să-l valideze și pe al său ca fiind ok. măcar ok dacă nu grozav

și goliciunea i s-a părut nu atât de înspăimântătoare. apoi a mers la un medic un ginecolog care i-a zis hai așezați-vă dați chiloții jos ridicați fusta mai sus ori la un cardiolog dați bluza jos sutienul jos ori a făcut o mamografie și cineva i-a pipăit sânii ca pe o gelatină 

și corpul n-a mai fost atât de personal

doar un obiect de expunere bun de diagnosticat

un corp care nu-ți mai aparține nu te rușinează

e doar un corp

apoi ai făcut dragoste cu cineva. o dată. de două ori de trei ori și tot așa. hai dezbrăcarea să facem prostii. și corpul s-a dezbrăcat de haine și s-a lipit de alt corp și totul a părut mai simplu și goliciunea iar n-a mai spus nimic

ca o rețetă prea bine știută

ca tatăl nostru  

poezia. oglinda care privește dincolo de piele. acolo unde e ascunsă o femeie care nu se dezbracă atât de ușor pentru nimeni, nici pentru sine. acea goliciune expusă în cuvinte dă atac de panică. ce psihanaliză, ce terapii pentru suflet?! poezia ca nuditate absolută. tortură absolută. căci după ce te privești atât de goală, te întrebi ce mai rămâne. îți pare că ai ajuns atât de departe cu dezgolirea că te sperie ce-ar putea fi mai departe. și aici, departe, nu se mai aplică etichete cu frumusețe ori urâțenie. aici e despre fragilitate. hiperfragilitate. și oricine privește în interior că te cunoaște sau nu te cunoaște dacă nu-i pasă te poate distruge mai ușor

aici, în interior femeia asta a ascuns un om și nu e chestiune de voință ca să-l elibereze. pur și simplu acum aici locuiește. e ca și cum ai vrea să scoți pe cineva din casa lui. îți arată și actele de proprietate și ziua achiziționării. e casa lui și se simte confortabil. are toate condițiile. ba de fapt, nici nu vrei să-l gonești. recunoaște. nicicând n-ai fost mai tu, mai vie. cu toată singurătatea cu toată tăcerea ești fericită că-l iubești

nu-ți pune lacăte. ți le va sparge pe toate. o să te dezbrace de toate foile de ceapă de-o să te usture ochii și-o să lăcrimezi ca proasta și-o să scrii toate prostiile 

*

poezia demolează și remodelează. tu mă demolezi și remodelezi. 

tot ce scriu e pentru tine. poezia e corpul meu gol pe toate părțile care se apropie de tine. poezia e atuul frumuseții mele. restul a îmbătrânit. în poezie fac dragoste cu tine infinit. aici e curajul. aici e seducția. aici ne sincronizăm. aici mă vrei și tu

fii sigur că dacă voi omorî un copac pentru o carte ție îți voi dedica crima