**

banca de lângă fântână e plină de praf. praf în tot orașul
în plămâni sub pleoape în liniștea pe care o păzim 

cu dinții strânși

 

alături — o groapă. pentru o clipă am crezut c-o vor smulge —
banca fântâna copacul umbra în care 

mă țin

 

am vrut să traversez să-i gonesc
 

        nu-mi demolați memoria le-aș fi spus

        nu-mi luați singurul loc în care am mai rămas întreagă

        (nu știi cum tremuram când ai venit)

aici m-am așezat în anii ce-au urmat să respir să aștept
când n-am mai avut pe cine aștepta

unde mă așez când mi se rupe respirația?

praf.
aici 

doar praf.

*

memoria e flămândă de spații de urme de pași 
și de tine — să-i încarci folderele