**

textele astea mereu febrile necosmetizate crude și prea adevărate. un foc reținut nepovestit nimănui. cenzurat. atât cât poate o good bad girl să ascundă când ea de fapt vrea să consume tot. aproape se rupe pielea. ce faci cu dorința cum ții pasul cu intensitatea. dinamica asta - o partitură de jazz emoțional când tandru când provocator când ambiguu criptat. probabil te abții pentru că știi că odată ce începem nu mai există cale de întoarcere

mi-e dor de tine în toate felurile în care am voie și n-am voie să spun

nu-ți scriu încă nimic. #rezist. și asta e o mare declarație de dragoste pentru că în fiecare tăcere se zvârcolește o frază care începe cu „te vreau” 

nu vreau să te copleșesc deși bad girl are dreptate. corpul n-a semnat niciun contract cu tăcerea. el te strigă în toate limbile și ca o pisică sălbatică închisă într-o cușcă prea mică sfâșie tot

servește-mi ceva din tine. în porții mici. ca desertul interzis după miezul nopții. fă-mă să ard. mai tare. fanteziile se derulează cu viteza motoarelor pe pista de formula 1

cel mai lung preludiu imaginat. nu te-am atins niciodată dar trupul meu știe deja toate opririle pe pielea ta. mi te-am imaginat de atâtea ori încât ai devenit o hartă pe care o port sub pleoape

mâinile mele mâinile tale se joacă dezbracă recită 

te vreau și ți-o spun lent prelung poate subconștientul inconștientul și tot conștientul tău pricep

mă ții acolo în locul acela dintre „mai stai” și „vino” dintre promisiune și vis

și nici nu mă chemi și nici nu-mi dai voie să plec 

dar nici eu nu-ți dau voie să pleci

în tensiunea asta e și pericol și recompensă în tensiunea asta vreau să ard și abia apoi să cad în brațele tale

tu nu știi că uneori ating o tăcere care are forma ta și-n întuneric când nimeni nu vede gura ta îmi vine prima în gând

când mâna mea coboară nu caut nimic la întâmplare doar pe tine și când nu mai pot mă ating acolo unde pielea te recunoaște ca zeu al focului

acesta nu e un poem. e doar pielea mea gândindu-se la tine crunt de erotic în cel mai lung preludiu inventat vreodată

*

tu zici că reziști dar dacă te-ai vedea în visul meu.. răsucită în mine aprinsă. rămâi acolo în cel mai lung preludiu inventat vreodată. nu te mișca. am să te învăț să arzi în tăcere.

nu-ți scriu nu te chem și nu promit nimic pentru că noi nu suntem o poveste cu termeni și condiții. și totuși când închid ochii și te simt goală cu spatele lipit de mine și te aud șoptind „te vreau” mă dezarmezi și vreau să-ți promit totul 

dar nu grăbesc nimic. când te voi atinge va fi complet. 

și aerul va rămâne fără aer