decenu

îmi place când te visez și câteva ore dimineața creierul reușește să tragă de imagine să o țină vie. îmi place și când tot clipul ăsta are sonor. în visul meu scrii poeme mai bune decât mine  „răspuns către o țară în care n-am fost niciodată și nu mi-e ușor să intru nici cu pașaport ți-am mai spus într-o noapte că tăcerea nu e respingere nu refuz să învăț limba ta ci doar o învăț lent lent e mai bine. viteza care se potrivește cu noi acum e nevoie de timp n-aș vrea să-mi subliniezi cu roșu toate greșelile gramaticale ca altădată :)) mă sperie cât te vreau ce nu știu ce nu văd granițele țării tale o țară care nu e a mea în care nu pot intra când vreau dar care nici nu mă lasă-n pace mă obsedează  (și-mi place, dar poate asta n-auzi) tu vrei să-ți vorbesc și când dorm să te citesc ca și cum respir dar tu poți fi a mea când îți cer? nu te încrunta, nu te cert dar ce nu avem ne otrăvește uneori și tu ai zis asta  nu vreau să fiu un turist în trecere știi bine că n-aș fi trecu...

veșnica întrebare de ce nu public de ce nu-mi arunc poezia în mulțime îmi vine să-i întreb pe toți curioșii ăștia da voi de ce nu vă dezbrăcați în piața civică de ce nu aruncați hainele de pe voi să vedem ce aveți pe dedesubt poezia ca nudism agresiv  vulnerabil într-o cameră cu neoane reci expunerea e cea mai grea sau poate săparea în adânc sau oglindirea fiecare dintre noi s-a privit măcar o dată gol în oglindă pentru a-și verifica linia trupului dacă se încadrează într-un tipar al frumuseții sau nu. știind cum arată alte trupuri să-l valideze și pe al său ca fiind ok. măcar ok dacă nu grozav și goliciunea i s-a părut nu atât de înspăimântătoare. apoi a mers la un medic un ginecolog care i-a zis hai așezați-vă dați chiloții jos ridicați fusta mai sus ori la un cardiolog dați bluza jos sutienul jos ori a făcut o mamografie și cineva i-a pipăit sânii ca pe o gelatină  și corpul n-a mai fost atât de personal doar un obiect de expunere bun de diagnosticat un corp care nu-ți mai ...

scrisoare despre dragoste și corpul în care nu se mai poate respira m-am apucat de  Patriot . Aleksei Navalnîi și teroarea rusă putinistă. la 5 dimineața despre închisori și otrăvire despre libertate și salvare despre curaj și viață și moarte în cel mai crud infern și totuși neobișnuit de frumos. nu infernul e frumos ci omul care stă drept în mijlocul lui și se lasă sfârtecat pentru că poate și toate le asociez involuntar cu închisoarea mea în mijlocul infernului stau și eu și nu mă dau la o parte. tăcerea ta mă taie bucăți și cine știe poate mă vrea evaporată. tăcerea otravă tăcerea asasinat. tăcerea cât o rusie sovietică cât o armată de agenți kgb tăcerea cât o siberie care n-a fost nicicând mai rece (iar eu n-am nici pătură electrică nici pijamale cu dungi) în mijlocul infernului mi-e rău de dor și respir greu dar cui îi trebuie mai mult de un emoticon când în memoria sângelui ești tu neîncetat  * hai spune-mi că sunt o ipocrită care vrea totul și nu prea are ce să-ți ofere...

ca decolarea într-o viteză nesetată de mine pierd legătura cu pământul n-ai idee cât mi-a plăcut asta când am zburat și-apoi descoperirea înălțimilor mai sus mai sus viteza și zborul plutirea turbulențele culorile spune-mi că vrei să zbori cu mine sunt doar o fată naivă care crede în destin în curgerea asta monotonă care deseori își pierde sensul tu dai sens mă aduci mai aproape de mine  și de poezie  între tine și poezie nicio diferență nu fac și ce dacă nu mă vrei copleșitor  nu plec nicăieri

morning. paște. alergat la ciuperca. mai mult mers. cică sportul diminuează anxietatea. limpezește gândurile. de atâta claritate te văd pretutindeni. mă opresc să-mi dozez respirația. dacă ne vom vedea vreodată să vii cu aparatul de oxigen * de 4 luni post de carne. se zice că dacă vrei să mănânci vânat un timp nu trebuie să te atingi de altceva. altfel nu vei simți gustul. ce rahaturi spun :))) postul rupe sinapsele * singura apă în care nu știu să înot și nu de frică. sigur nu ești apa lui moise să te retragi sub bagheta magică a vreunui zeu. nope, tu ești zeul :)) amuzat de încercările nereușite ale unei femei incendiate căreia îi refuzi hidratarea. ca-n filmulețe-colaj de pe net cu toți ratații care vor să execute provocări spectaculoase dar dau cu capul de marginea piscinei. dureros și comic.  * nu-mi spune nimic. las-o așa la rece. nici măcar la mulți ani. aș putea înțelege altceva. că sunt importantă. că locul din inimă e încă al meu. că vrei să-mi oferi mai mult, mai sus în...

un om fantomă se strecoară în alți oameni verifică circuitele senzorii dacă se declanșează vreo alarmă la trecerea lui aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa oprește dracului alarma aia

dragostea și moartea. previzibile și imprevizibile. știm că fac parte din circuit, dar nu și când ne vor lovi. poate că ne e teamă să iubim din același motiv pentru care ne e teamă de moarte. nu știm ce urmează. o altă poveste sau doar nimicul.  ne sperie durerea pe care un altul ar sădi-o în noi ca de un infarct sau de sechelele unui avc. teama că nu mai ești tu. că te pierzi. cine vei fi când altul te va locui? câtă putere să-i dai noului locatar? cheile de la toate încăperile? și de la boxă? și de la garaj? și de la seiful cu lingouri de aur? ha ha  iubirea ca un junghi intercostal care taie respirația de nu poți mișca nici pleoapele că te sfârtecă ca zece cuțite ascunse în interior sau ca o bălăceală într-o mare călduță ușor înspumată sau ce ce preferăm? cum să mulțumim inima? în liniște nu găsim intensitate iar în intensitate nu avem liniște * citesc Tânărul de Annie Ernaux. ea 54, el 25. el e un A. ea profă, el student. ea scriitoare, el gelos. ea divorțată, el cu o iub...

noi nu ne dăm întâlniri în parc, la colț de stradă sau prin cafenele. sfidăm realitatea și nu ne mai întâlnim. nici nu ne vorbim. adică ne băgăm picioarele în ea de normalitate. că noi am ales altă cale. doar sub pleoape. scenarii întregi cu mărturisiri mult așteptate, cu certuri firești ca între îndrăgostiți geloși, cu mângâieri și iertări care oricum au fost setate din oficiu, ce dragoste ar fi aceea care nu iartă, cu dansuri pierdute apoi în cea mai voluptoasă îmbrățișare în mine ești tu. permanent. în tine nu știu cine e, dar nici n-am dreptul de a întreba, doar dreptul de a suferi. e bine că fiecare om are libertatea de a purta cu sine pe oricine vrea, fără să dea socoteală, fără să încalce vreo lege. în inimă nu se bagă nimeni să facă ecograf iubitului tatuat. sângele curge fără nicio constrângere. sângele meu a ales. poate te întrebi cum pot trăi atât de disociat. există o unică explicație. în mine sunt două femei. una care te iubește peste măsură, peste logică, peste multe, și ...

mi-ai sedus somnul gândurile cuvintele prezentul viitorul (ceva ce n-ar trebui să știi) pielea buzele care te vor să respiri tot mai aproape coloana arcuită dornică să-ți arate vertebra ce se frânge sub semnul tău sânii frisonând la orice mișcare a aerului coapsele toți nervii. toți nervii. toți doar tu stimul. doar tu vis. tu agonie. intensitatea în care îmi place să respir știu. se poate trăi și fără dragoste. dar de ce?