decenu

mai ieri îmi mușcam degetele de nervi  acum le mușc să verific dacă fericire = realitate carnea reacționează prima apoi frica teamă să cred în ea  o lovitură ar fi acum un cataclism mi-ar sparge oasele în care-ți simt mâinile visate o femeie care nu se crede frumoasă învață acum să se iubească în reflexia dorinței altuia respinsă de câteva ori  se teme mai mult de lumină decât de umbre fragilă își numără  și rănile și ridurile ca niște ani-lumină o autopsie ba tandră ba dureroasă și totuși excesul de paradis asasinează excesul de infern  sending photo  sending fiori mini mărturisiri  trup ars  de soare de așteptare de vis de tot ce n-a știut și încă nu știe trup tatuat în infern mângâiat într-un paradis imaginar un trup pentru care dragostea n-a fost niciodată așa  știe el oare să-ți dea ce cauți este el cetatea pe care voiai s-o cucerești ca o rugăciune care abia acum a ajuns la destinație nu doar în zilele alea de vară voiam  să mă des...

jurnalul unei zile prin bucurești am ajuns la 9.00 în titan  am băut o cafea  apoi am rămas singură în casa alteia  am văzut un film - picătura -  am plâns pentru povestea lor  și pentru a mea  sigur există oameni cărora destinul le-a surâs  mai puțin și totuși  m-am certat cu răstignitul pentru fiecare organ  aflat în descompunere  nu mi-a răspuns  deja 12  închid ușa  plec prin orașul care ție îți place  și mie nu  cu ce te seduce  să plecăm în altă țară  în alt univers  în alte provincii  am uitat  trebuie  să mă și placi  puțin  și  constant  pași pe camil ressu  schimb de pe  metallica unforgiven pe  scorpions i'm still loving you   ici colo căldură  ici colo umbră  praf gropi  și aici nelipsitele gropi ici colo un loc drăguț unde m-aș putea opri  să locuiesc un timp  cu ochii când în telefon  când printre f...

în baie pe mutește și pe moarte. plâng și îmi mușc degetele. durere infiltrată molecular reluată în buclă am fost complici în nebunie și în dragoste (mă mint!?) deși confesiunea ta e mereu cu frâna de mână trasă cuvintele alese cu precizie chirurgicală să nu dezvăluie cumva inima ți-am spus nu mă căuta dacă nu mă porți în inimă și mi-ai dat o sentință cu hemoragie internă stai liniștită nu simt nimic deci nu te caut te-ai simțit rănit și ai vrut să mă rănești să-ți simt lipsa să rămân tulburată definitiv ți-am cerut prea mult? o întâlnire ți-ar fi luat liniștea? te-ai fi simțit expus vulnerabil demascat? de-asta m-ai atacat? c-am vrut să te smulg din vis și să te aduc în realitate da am vrut să mă iei de mână să-ți par un plan de afaceri bun dar mai degrabă ți-am părut copleșitoare amenințătoare și că nu înțeleg riscul de a fi aproape  te înșeli. te înțeleg. nimeni n-ar putea înțelege mai bine decât mine. și sub toate argumentele logice sub această rațiune matură și cinică (o ...

care-i scopul investiției?  dacă fondurile sunt insuficiente temporare vag asumate prezentul compromis viitorul incert și doar unul își asumă riscuri  ce să răspund? inima?  naiv. nerealist. neprofitabil. poetic. și totuși, da. inima e investiția.  încă nu știi? cred în dragoste. investesc în dragoste.  singura salvare a ființei. singurul paradis și infern de sub piele. tu vrei să ai viitorul sub control. vrei să știi dacă e profitabil. of, alex, încă nu știi? în dragoste nu există profit. ne investim, da, dar și pierdem masiv. asta e frumusețea. vulnerabilitatea. să te lași în posesia celuilalt. inima mea e în posesia ta. doare. sângerează. rău. dar nu regret nimic din ce mi-ai dat din ce ți-am dat. pare atât de puțin dacă măsori după regulile altora. dar intensitatea a atins proporții care ar speria orice om normal. noi nu suntem normali și poate de aceea trebuie să ne torturăm așa. mă rănești și te iubesc. mă respingi și te iubesc. nu m-am îndrăgostit de un c...

banca de lângă fântână e plină de praf. praf în tot orașul în plămâni sub pleoape în liniștea pe care o păzim  cu dinții strânși   alături — o groapă. pentru o clipă am crezut c-o vor smulge — banca fântâna copacul umbra în care  mă țin   am vrut să traversez să-i gonesc             nu-mi demolați memoria le-aș fi spus           nu-mi luați singurul loc în care am mai rămas întreagă           ( nu știi cum tremuram când ai venit) aici m-am așezat în anii ce-au urmat să respir să aștept când n-am mai avut pe cine aștepta unde mă așez când mi se rupe respirația? praf. aici  doar praf. * memoria e flămândă de spații de urme de pași  și de tine — să-i încarci folderele

ultimul trend în supraviețuire. o confesiune cu puls accelerat în care vocea mea devine vocea ta „mi-ai vorbit prea clar și a durut.  am închis telefonul.  liniște. ca un zid.  am deschis telefonul.  mi-am făcut noi prietene să mă joc.  două tipe de pe insta.  una râde mult cealaltă își pozează fesele lucrate perfect.  banal și reconfortant.  îmi dau like. le dau haha.  fără istorie. fără amintiri mă prefac că am uitat.  că ești doar o poezie veche.  și totuși vocea ta ca un refren neterminat mi se încurcă în piept ca o alarmă surdă apăs amânare ai dreptate. am mers prea departe.  mă joc la limita suportabilului cu singura inimă care  mi-a dat mai mult decât îmi imaginam dar nu destul nu tot  prea reală. prea fără filtre. tu.  eu - un draft. netrimis. netrăit. nematurizat.  te caut după ce somnul înghite tot ce nu contează nu țipi. nu ceri. doar îmi iei.  aerul. vocea.  dar nu știu altfel....

ușa rămâne deschisă. codul îl știi. nu trebuie decât să aprinzi lumina și totul devine real. intenția mea era să-ți dau din mine bucată cu bucată până ai fi devenit proprietar deplin * să-ți spun cum se dezintegrează sufletul? bipolar. acu cu zgomot acu într-o tăcere groasă care scurmă dinăuntru durerea nu trece. pulverizează totul în calea ei. visceral te lucrează până la ultimul atom. lent. ca un acid care știe exact unde să sape încerci să fii puternică. să te scuturi ca de praf. să spui că trece. dar nu merge. nu merge. nu merge. laura, nu te mai da eroină. rămâi cu oasele așezate strâmb și goală în oglindă. 

tăceri  ca niște păsări oarbe  ce se izbesc una de alta  într-o vitrină hitchcock reloaded tăceri de gheață coagulate tăceri convulsive vâscoase irespirabile iritabile înecăcioase fragmentate gânduri fluierând a pagubă ca un vânt straniu   geamuri crăpate și nicăieri  tu durerea nu-și caută altă casă îmi mestecă fierea  și-apoi o scuipă  toxic flashuri chipul tău  într-o lumină palidă  mereu întors o sârmă ghimpată ai ridicat  și nu mi-a fost teamă să urc  și aș mai urca  dacă nu mi-ai risipi sângele spune-mi  dacă dorm  încetează tot?  șobolanii  sunt tot acolo  în spărtura zidului ca o cianură  l  e  n  t  ă  vei călători cu mine  până la sfârșit

mi-e teamă să nu sar la gâtul cuiva. mi-e teamă să nu plâng aiurea în microbuz în fața unui necunoscut ori pe stradă privind întâmplător bănci goale vitrine în geamul cărora mă zăresc - o femeie furioasă rănită de ritmuri incoerente o femeie matură refuzând pseudogesturi cu pielea neatinsă cu inima neatinsă ori atinsă nepotrivit. furioasă ca un câine mușcat de colegul lui de curte pe neve mârâind cu colții pe-afară lacomi să sfâșie încordați de nu pot închide gura  imaturitatea unora naște furie. imaturitatea mea naște furie. până și dumnezeu cred că este puțin imatur. prea multă imaturitate în galaxie prea multă furie în sezonul lui strawberry moon  lașitatea nu poate fi învinsă decât mușcând din ea. eu mușc din lașitatea mea zilnic. tu? timp. regrete. neîntâlniri. gânduri paranoice. așteptări. frici. jocuri de control. frustrări. neputințe. nehotărâri. nu sunt o țară ce poate fi vizitată oricând oricum. învață limba învață să fii real și apoi treci granița. nu mai strig...