**

când nu mai știu ce e la celălalt capăt al lumii  

joc manipulare pedeapsă tortură validarea masculinității ori

dorință emoție teamă frustrare multă frustrare multă teamă de cât de

multă dorință multă emoție crește în inimile noastre

mă întorc la visul în care mi-ai vorbit atât de clar, în care am plâns de cât de real te-am simțit. 

visul, o cale de supraviețuire

scrisoare auzită la capătul nopții 

(iunie 2024)

 

„vrei să-ți scriu ce simt dar nu ești pregătită pentru asta. 

să-ți spun ce scenariu de viață visez dar nu ești pregătită pentru asta. 

să vin să te iau în brațe dar nu ești pregătită pentru asta. nici eu

și mi-e greu să-ți spun lucruri clare tranșante când totul e doar o frustrare prelungită o nebunie

cum să fiu o alegere fără să port povara ei

 

în rest nu fac nimic deosebit nu am povești cu care să te surprind muncesc obosesc dorm scrollez socializez mai mult sau mai puțin după cât de frustrat sunt

 

dar da îmi place că scrii că-mi scrii că mă scrii în toate formele 

că ți-e dor că mă vrei și că vii 

mă și sperii când vii 

nici nu respir când vii să nu mă adulmeci și să mă găsești 

mă sperii și când nu scrii 

cum mă sperie începutul mă sperie și posibilitatea unui sfârșit

 

(și nu mă ironiza. și bărbații puternici pot fi inhibați speriați de emoții până la împietrire

și nu te înfuria. e destulă durere între noi. nu împunge. durează adaptarea)

 

mor cu tine (de plăcere, să priceapă berbecul) când te dezbraci pentru mine în poezie când aproape mi te dai toată în câteva cuvinte și totuși rămâi nevăzută și mai că pot să-ți simt respirația cum se frânge sub mine tu te frângi sub mine pentru mine dar apoi

 

mor cu tine de nervi că încă n-am curaj să lupt pentru inimile noastre vulnerabile de 600 de kg dar nici lupta nu este corectă că nu pot să reduc distanța să schimb imposibilul în posibil să elimin câteva date nesuferite ale problemei și nu pot să nu 

 

mor cu tine de teamă că sunt prea puțin că nu mă vei alege oricât te-aș aștepta că într-o zi poezia nu va mai fi despre mine sau că ne vom răni prea tare

 

și poate că da o să recunosc într-o zi că te iubesc compulsiv te iubesc de la începuturi și mai e mult până la final pentru că n-am consumat nimic din iubirea asta de prost ce sunt de timid ce sunt de înfricoșat ce sunt de frustrat ce sunt de nehotărât ce sunt. intensitatea mă tulbură atingerea pe care o poetizezi atâta mă tulbură și dacă am îndrăzni să facem un pas n-aș mai vrea înapoi în lumea asta voi vrea să fii doar a mea să fiu doar eu definitiv lumea ta să fii doar tu definitiv lumea mea. în lumea ta nu e loc, nu. prea mulți oameni în lumea ta iar eu vreau o lume pentru doi cred că asta mă încurcă cel mai mult

 

n-o să-mi cer scuze pentru ce fac sau nu fac dar dacă mă auzi acum înseamnă că mă înțelegi și ai răbdare”

 

 

când tot ce am e visul și o tastatură. nu te supăra dacă pe unde n-am înțeles am pus de la mine. traducerea infidelă a unui vis este o formă de supraviețuire