**

poezelele astea - mărturie a tot ce simt, strigătul a tot ce e în luptă și se lovește de pereții inimii. cine aude strigătul? cine își pleacă urechea ori inima spre disperarea mea? who gives a fuck?

nu strig pentru cineva. pentru cineva n-aș striga doar m-aș abandona în tăcere sub ochii lui și nu i-aș cere nimic și i-aș cere totul oferindu-mă toată. 

*

clipe când mă întreb dacă sunt vie sau moartă. nu pare din lumea asta senzația de gol de dor fără margini

mă întreb cum pot trăi de atâta timp fără inimă. inima mea a rămas la tine zice un cântec stupid și totuși chiar poți să-i lași cuiva inima ta. 

de multe ori m-am gândit că fiind prea grea ai abandonat-o undeva. să cari 600 de kg de inimă nu e ușor. e copleșitor. cine vrea responsabilitatea asta? trebuie să ai spațiu pentru depozitarea ei ori o inimă mare să poți duce o alta la fel de grea. 

dar eu știu. atât cât ai lăsat fereastra deschisă și am privit o clipă înăuntru, da, și tu ai o inimă de 600 de kg.

*

nu trebuie să mărturisești nimic. deși vreau toate mărturisirile. nu trebuie să promiți nimic. deși vreau promisiunea totului. nu trebuie să mă aștepți. deși vreau ca așteptarea să fie datoria de credință. nu trebuie să trăiești pentru mine. deși vreau să fiu un motiv al respirației, al somnului. 

vreau să deschizi ușa

trebuie să deschizi ușa

sub lovituri de ciocan

se rupe ceva în mine

mereu se rupe ceva în noi