**

dimineața la pregătire cu a doișpea unul aproape că doarme. fix azi nu suport. îi recomand somnul liniștitor de-acasă în locul disconfortului din bancă. mobilierul școlii e dur și brutalizează. sunt iritată și insist. îi spun că acceptăm de obicei în viață disconfortul dacă ne aduce foloase vitale. cum școala nu-ți aduce niciun beneficiu, zic, du-te de te culcă. în timp ce vorbesc transpir și mă enervez mai rău. exagerez. săracu nu știe că am bufeuri

rămân apoi puțin în gândurile mele și înțeleg încă o dată cât disconfort accept pentru confortul emoțional al copiilor mei, câtă rupere interioară trăiesc zilnic și de câtă blândețe aș avea nevoie să le împac pe femeile mele. foșnetul când rupi o foaie din caiet pus pe repeat. fâș! hârști! fâș! hârști! fâș! hârști! da, tu ești disconfortul meu cel mai dureros, tulburarea care vine mereu asupra mea ca o piatră cu lovituri de o intensitate neașteptată. peste măsură.

și totuși, câtă bucurie îmi dai, câtă energie, câtă viață și ce renaștere aduc loviturile tale

disconfort în exces

dragoste în exces

renaștere în exces

deschid telefonul și scriu repede să nu uit că toată această durere care poartă numele tău e și bucuria redescoperirii. iubindu-te mă iubesc mai mult (mă și complexez mai mult). mă întorc mai mult în mine. iubindu-te sunt în exces. iubindu-te exagerez în tot

și, mamă, ce-mi mai place 

exagerez vorbind despre orice politică economie depresie sinucidere familii ruinate educație dietă tratamente de înfrumusețare tatuaje wtf lumea e a mea și dau pe-afară de arogantă ce sunt. să mă oprească cineva

exagerez ascultând aceeași melodie stupidă dar de trei zile bam bam

exagerez zâmbind altora ori mie ori ție în scenariile care nu se mai opresc 

exagerez muncind ca să mă opresc din scenarii din îmbrățișările-selfie

exagerez îmbrățișându-mă :))

exagerez scriind despre tine 

exagerez imaginându-mi că aș putea trăi cu tine până la sfârșitul vieții

(chiar aș putea)

*

iar tu exagerezi cu absența. puținele noastre conversații cu greu cicatrizează rănile crăpate supurânde

 

*

uneori nu cred că există spațiu între noi. cu ochii închiși sau larg deschiși, singură sau printre oameni doar te gândesc și inima mai tare și respirația mai tare se frâng în bucăți