rezumat

cu tine aș putea fi sinceră până la autodistrugere. în ciuda conștiinței, în ciuda autoconservării

cu tine e ca și cum am fost luată ostatică și torturată să mărturisesc

 

recitesc jurnalul în care am scris mai rar de când a venit toamna și oricâtă durere s-a cuibărit în oase și-n atâtea pagini (unele prea patetice) descopăr că e și multă poezie și multă lumină. iubirea e și lumină. probabil aceasta este adevărata înviere. să te ridici deasupra sângerării. să nu te mai sperie rana deschisă și tot ce se oglindește în ea. 

ianuarie: mă uit la o serie japoneză siropoasă. un caz incurabil de dragoste. ha ha ha. actorul din kenshin rătăcitorul. nu te-ai uita la așa ceva. tipul, un rău, tăcut, izolat, nepăsător, rece, lipsit de empatie față de cea care-l iubește. cred că știu ce zodie e  

februarie: visat ori imaginat că ai venit și am mers undeva la un fel de picnic, aveai și o pătură și radler și mi-ai deschis tu doza că eu n-am unghii și mi-ai sărutat apoi unghiile dureroase, iar când am ajuns la primul sărut a fost cu lacrimi. apoi m-am trezit. sărutam o mână în plus. mi-am mai imaginat asta odată demult, cred că am și scris ceva atunci, ce clișeică sunt. ha ha. nu e nimeni ca mine. nu e nimeni ca tine. nu e nimeni ca noi

martie: dacă m-ai atinge, agonia simțurilor. tăcere și erotism. ar trebui să te urăsc pentru chinul în care m-ai băgat. îmi imaginez scenarii de posibile întâlniri. în toate plâng. în toate nu îndrăznești să mă părăsești. în toate mă iubești atât încât să-mi dai ceva ani din viața ta. mă dor buricele degetelor la câte unghii am ros. acum dacă m-ai atinge aș muri.

P.S. ai putea face dragoste cu o femeie care ar plânge încontinuu? dacă voi plânge mult, ignoră, sigur voi plânge mult, sunt brațele pe care le visez și trează și în somn

P.S. imatură.eu.

 

 aprilie: închid ochii. mâinile tale desenează linii, cercuri pe spatele meu gol. nu te opri.

 

mai: nu știu ce e dincolo de timp, de viață și de moarte, dacă mai e ceva. dar vreau să cred că există niște conexiuni între oameni, între noi, care nu au cum să aparțină doar acestei lumi. ele ies din lumea asta sau poate că vin din altă parte și ne fac să ne întâlnim. ce tot vreau să spun? poate că nu sunt foarte coerentă. cred că trebuia să ne întâlnim în viața asta, iar dacă au mai fost și alte vieți sau vor mai veni, sigur te voi revedea. de-asta mi-a plăcut cloud atlas. să fii legat de cineva pentru eternitate. cu tine am simțit că pot să spun asemenea lucruri. în orice timp voi fi, gândul meu va fi intoxicat cu tine. e o promisiune

 

iunie: te urăsc pentru că nu ai milă, pentru că m-ai ucis cu intenție.

 

iulie: cea mai mare dovadă de dragoste față de cineva este să ai răbdare, zic filosofii, preoții. prin câte furtuni trebuie să trec să câștig această virtute?

 

august: seara vreau să te ucid, de obicei, dar dimineața te iubesc iar, te doresc iar, te iert și-ți scriu aici, aici unde totul e posibil, unde cuvintele mă și dor rău, mă și alină. scriu ca să te iert, dar mai ales să mă iert. timpul se tot duce dureros. mă gândesc că peste ani, când în oglindă voi vedea o bătrână, voi vedea și această neîmplinire ca o sfârtecare. nu cred că mă pot ierta. să trec prin timp fără să știu cum ar fi fost să mă iubești?

 

septembrie: cea mai mare tristețe pe care o port cu mine zilnic, mă îmbrac cu ea, o respir fără oprire. unde am greșit? ce trebuia să fac ori să zic? ai așteptat ceva de la mine, iar eu, fără intuiție, n-am oferit? sau nu a depins de mine nimic nicio secundă? 

 

octombrie: caut în memorie vocea ta. să te aud. vocea ta în urechea mea, în somnul meu, în visul meu. sună-mă în vis și spune-mi că nu mai pleci. ar fi atât de greu să mă minți că rămâi? 

 

noiembrie: aici, în interior se dărâmă o lume 

 

decembrie: indiferent din ce motiv nu mai ești prin preajmă, te iubesc